Nicolae Malaxa (1884–1965), unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Romania interbelica, a fost o persoana discreta. Una dintre cartile de istorie care prezinta viata unui roman dornic sa urmeze visul american.
Departe de scandalurile inaltei societati si de tumultul vietii politice, Malaxa prefera sa-si exercite din umbra influenta asupra conducerii tarii. Cu ajutorul fabuloasei sale averi, si-a asigurat un loc in anturajul regelui Carol al II-lea.
A obtinut si simpatia extremei drepte, prin donatii consistente oferite Garzii de Fier. In schimb, i-a fost tot mai greu sa prospere in vremea dictaturii antonesciene (care isi propusese starpirea fenomenului coruptiei) si apoi in anii postbelici, pe fondul ingerintei sovieticilor in politica si economia Romaniei si al influentei crescande a comunistilor.
A incercat sa cumpere si bunavointa acestora, prin cadouri scumpe catre Gheorghe Gheorghiu-Dej si Ana Pauker, dar a inteles repede ca nu mai avea viitor in tara. In 1946, ateriza pe aeroportul newyorkez La Guardia, cu speranta ca va inlocui averea pierduta si ca, urmand proverbialul vis american, va inmulti milioanele de dolari. Nu a reusit. Urmarit de trecutul lui tulbure, a fost investigat de INS, FBI si CIA si denigrat de o parte a emigratiei romanesti (inclusiv marele sau rival, Max Ausnit). I s-au adus patru principale acuzatii: colaborarea cu regimul nazist (prin relatia sa de afaceri cu Albert, fratele lui Hermann Goring), respectiv cu autoritatile comuniste, sprijinirea Garzii de Fier si intrebuintarea unor metode ilegale in scopul dobandiri rezidentei permanente.
Avocatii sai excelenti, dar foarte costisitori le-au demontat una cate una si l-au salvat de la expulzare. In planul afacerilor, industriasului nu i-a priit mediul american, asa incat ultimii ani de viata l-au gasit cu averea imputinata si visurile spulberate.
