Descriere - Lumina sufletului. Volumul I
Ati sperat vreodata sa puteti scapa de stresurile dumneavoastra si nu ati stiut cum sa procedati?
V-ati dori sa corectati relatiile din familie si cu alte persoane?
V-ati imbolnavit? De unde a aparut boala? Cum sa scapati de ea? De cate ori nu ne-am pus cu totii aceste intrebari?
Toate acestea se afla in puterile dumneavoastra. Cititi cartea "Lumina sufletului" de Luule Viilma.
Prima carte in care sunt prezentate stresurile si bolile pe care acestea le provoaca.
Aceasta carte a fost scrisa pentru ca oamenii sa poata sa-si imbunatateasca singuri propria sanatate. Maniera de prezentare a fost in mod deliberat simplificata pentru ca ajutorul sa fie accesibil pentru fiecare.
Invatatura cu privire la iertare este simpla si accesibila pentru aceia care sunt gata sa-si recunoasca propriile greseli si inaplicabila pentru aceia care cauta vinovati in afara propriei persoane.
Cuprins :
CAPITOLUL I: IUBIRE, IERTARE SI SANATATE ... 7
CAPITOLUL II: ADEVARUL LUMINII SI FILOSOFIA CORPULUI UMAN ... 27
Iubirea este creatoarea vietii ... 28
Ce este sanatatea? ... 29
Pe scurt, despre legile divine ale naturii ... 30
Boala ... 37
Ce este bine si ce este rau? ... 38
De ce se naste omul? ... 39
Invata sa iubesti ... 46
De ce sunt eu astfel? ... 49
Filosofia corpului uman ... 54
Cine are coloana vertebrala si cine nu are? ... 70
Gandeste! Cauta! Gaseste! Iarta! Vindeca-te! ... 78
Puterea fricii si invatatura despre supravietuire .... 85
Ura ... 93
Despre ateroscleroza ... 102
Ce fel de barbat esti tu? ... 108
Ce este inima femeii? ... 115
Stresul din nastere ... 118
Inima - organul iubirii ... 136
Conflictul dintre generatii ... 144
Problema sterilitatii ... 151
Relatiile dintre sexe si sentimentul vinovatiei ... 168
Alergia - blestemul secolului ... 175
Aparitia tumorilor ... 181
Eu sunt un om bun ... 188
Alte exemple din viata ... 191
Frica fricilor: Frica de a nu fi iubit! ... 210
De ce medicina traditionala se cearta cu cea alternativa? ... 234
Repetarea este mama invataturii ... 246
Incheiere ... 286
Cate ceva despre mine ... 291
Fragment :
Corpul nostru este ca un copil ce tanjeste in permanenta sa fie iubit, iar daca vom avea grija de el, se va bucura sincer si ne va rasplati, imediat, cu darnicie. Cand omul se trezeste dimineata si spune: Buna dimineata, fiinta mea! Eu te iubesc! Astazi vei avea o zi buna", - ziua va fi cu adevarat mai buna, iar seara, daca va spune: "Noapte buna, fiinta mea! Eu te iubesc! Vei avea un somn linistit" - somnul va fi cu adevarat mai linistit.
Ma simt bine cand lumineaza soarele, savurez o placere pasiva, dar daca soarele lumineaza si eu spun: "Ce fericire ca soarele straluceste!" - amplific pozitivul din mine. Cand ploua si drumurile sunt pline de noroi, putem spune, si de aceasta data, ceva ce ne produce o bucurie. Chiar si in cea mai neplacuta situatie exista ceva pozitiv, chiar daca este o lectie amara de viata. Cine stie, poate ne va fi de folos.
In sens cosmic, exista legea cauzei si efectului. Ce semanam, aceea culegem. Boala este un indicator al greselilor noastre.
Cel caruia nu-i place cand cineva ii arata greselile si-l invata cum sa le indrepte, se autocondamna la suferinta. Sufletul si corpul omului isi cunosc obligatiile, printre care si obligatia de a avea sanatate. Faptul ca, in negativismul nostru material, continuam sa alunecam in abis actioneaza negativ asupra tuturor. Omul nu este singur. Omul bolnav radiaza in jurul sau negativitate contaminandu-i negativ pe ceilalti.
In consecinta, bolile familiei mele sunt provocate intr-o oarecare masura chiar de mine. Legea Iubirii spune ca: faptele mele se intorc la mine indoit. Asa cum necunoasterea legii nu ne scuteste de pedeapsa, la fel si eu primesc o pedeapsa dubla pentru negativismul meu. Omul insusi...
Iubirea este creatoarea vietii
Nimeni nu poate spune cu exactitate ce este iubirea, dar fiecare stie. Multi maestri ai cuvantului au dat definitii frumoase, nici una insa, nu este exacta, nu poate sa cuprinda tot.
Aceasta notiune provoaca cele mai diverse emotii, de la bucurie la lacrimi, fiindca toti simt ca fara iubire nu exista viata. De aceea, omul nazuieste spre iubire.
Sufletul uman in esenta sa este o creatie a Iubirii Superioare, adica a lui Dumnezeu si de aceea sufletul recunoaste iubirea chiar atunci cand el nu a fost iubit de nici un om intrupat.
Iubirea, care exista in infinit este asemeni luminii Soarelui, fara de care nu ar fi fost posibila viata. Asa cum unii nu suporta lumina soarelui, altii, in mod constient, nu doresc sa primeasca iubirea lui Dumnezeu, desi ei exista numai datorita Lui. Ei nu s-au recunoscut pe ei insisi pana la capat intrucat fie ca L-au uitat pe Dumnezeu, fie s-au dezis de El. Intregul negativism din om decurge din lipsa de iubire, aceasta lipsa ducand la boala.
Materialismul a incatusat sentimentele, dar a dat o lectie de viata omenirii. Aceasta clipa de intuneric spiritual este necesara pentru ca omul sa stie sa pretuiasca ADEVARUL LUMINII, pentru ca omenirea sa poata si sa vrea sa se elibereze spiritual.
Insusiti-va aceasta invatatura si utilizati-o spre binele dumneavoastra. Treceti-o prin suflet si gandul se va intari in credinta si veti sti cum s-o aplicati.
Invatatura creste odata cu dumneavoastra, iar dumneavoastra veti creste impreuna cu fiecare lectura a acestei carti.
Iubirea este torta absoluta, insa nu toti stiu sa iubeasca. Ganditi-va ce sentiment incercati daca vi se spune: "Eu te iubesc pur si simplu. Nu-ti cer nimic. Poti conta, intotdeauna, pe ajutorul meu".
Sau mai puteti auzi astfel: "Eu te iubesc. De ce nu ma iubesti si tu pe mine, asa cum te iubesc eu pe tine? Demonstreaza ca ma iubesti. Daca ma iubesti, vei face totul de dragul meu". Aceste fraze cer, te obliga sa te supui, te pun intr-o situatie fara iesire.
Prima varianta pare din povesti, dar se intalneste mai frecvent decat credem. Insa pur si simplu omul nu rosteste de obicei ceea ce simte. Dar noi simtim. Si ce ar fi daca am avea si incredere in ceea ce simtim?
Varianta a doua ilustreaza atat de mult raspandita dragoste posesiva care pagubeste oamenii, familia, societatea si Pamantul. Stim ce inseamna tristetea sau rautatea cand auzim: " Te iubesc, te hranesc si te educ. Trebuie sa te porti bine cu mine. Esti obligat!" Aceasta nu este iubire, ci un sentiment de proprietate. Instrumentul de munca din mainile mele imi apartine. Si cum a putut sa se strice? Probabil si dumneavoastra vi s-a intamplat sa intalniti mesteri batrani cu instrumentele lor de munca vechi care au vazut numeroase lucruri in existenta lor si pe care acestia sub nici o forma nu le-ar fi schimbat pentru unele noi. Sunt atenti cu ele si le pastreaza cu sfintenie. Dar iata ca mesterul moare... Cine va a dorit sa lucreze cu instrumentele lui, dar acestea se deterioreaza foarte repede. Sunt vechi, le-a venit sorocul, - ne gandim noi. Nu-i adevarat! Nu instrumentelor le-a venit sorocul, ci iubirii!
Daca am avea atitudinea mesterului fata de tot ce ne inconjoara: lucruri, natura, oameni, viata etc.nu ne-am imbolnavi, iar latura materiala a vietii ar fi si ea in ordine.
Aparitia tumorilor
Stresurile sunt variate. Din punct de vedere energetic, stresul are volum si greutate. Se spune "am o piatra pe inima" atunci cand ne apasa vreun stres.
In principiu, cand organul incepe sa acumuleze stresuri, el se mareste prin umflare cu spuma moale a stresului. La eliberarea stresului, spuma dispare vazand cu ochii. Daca nu este eliberat, organul acumuleaza tot mai multe stresuri, fiind nevoit sa le comprime. In consecinta, apare tumora benigna care poate sa atinga proportii uriase. Acum treizeci de ani, viitorii doctori erau invatati ca, de exemplu, fibromul uterin niciodata nu se transforma in cancer. Cu zece ani in urma, transformarea in cancer se intampla rar, iar in prezent aceasta transformare are loc din ce in ce mai des.
Probabil este clar ca daca femeia acumuleaza in sine grijile mamei sale (uterul este organul mamei) adaugandu-le pe cele personale iar din cauza incapacitatii de a le rezolva incepe sa urasca totul, fibromul benign se transforma in cancer.
Iertati-va ura.
Iertati-va pe dumneavoastra insiva ca ati acumulat grijile si furia mamei, dar si ale dumneavoastra.
Cereti-va iertare corpului dumneavoastra ca i-ati pricinuit rau.
Iar fibromul dumneavoastra se va vindeca inainte ca boala sa se agraveze.
Fibromul este foarte frecvent intalnit fiindca, in ultima vreme, relatia mama-fiica a devenit foarte complicata.
Pentru a ierta trebuie sa te cunosti pe tine insuti. Cine nu recunoaste prezenta negativului in el insusi sau in ceilalti oameni, isi parcurge calea printre lovituri si cucuie.
Omenirea ratacita merge tocmai pe aceasta cale, intrucat nu se deschide pentru adevarata iubire. Isus Hristos ne-a invatat sa iubim si sa iertam. Este intelept cel ce intelege corect aceasta invatatura: intelepciunea trecuta prin suflet inseamna intelegerea corecta.
De aceea Hristos ne-a invatat sa ne iubim pe noi insine, sa ne iertam pe noi insine. In acest fel invatam sa-i iubim pe altii, sa-i iertam pe altii si acest lucru ne face puternici.
Omenirea, insa, nu a acceptat invatatura. Dumnezeu vede pana la ce punct a ajuns criza din launtrul nostru si iarasi incearca se ne dea o Invatatura pentru a depasi criza. De data aceasta el ajuta omenirea sa-si deschida spiritul pe calea maririi sensibilitatii. Intelepciunea noastra este Intelepciunea Divina. Cresterea intelepciunii Divine constituie cresterea intelepciunii noastre.
Diferitii tamaduitori spirituali au atitudini diferite fata de Invatatura Divina. Cu totii sunt insa pe drumul cel bun, dar mergand pe cai diferite gasesc in ele diverse obstacole ce-i pot determina sa comita multe greseli. Fiecare se impiedica in felul sau, dar cine continua drumul, acela ajunge in varf.
Latura materiala este ca un castel minunat de la poalele muntelui, dai varful muntelui este mult mai inalt, ascuns intre nori. Majoritatea oamenilor, este adevarat, considera acest palat ca fiind de cea mai mare valoare. Cu toate acestea omenirea se afla pe drumul catre acest varf muntos ur-mandu-si liderii spirituali, si cu toate ca le este dor de palat, cu intarziere, incep sa inteleaga ca, desi palatul este minunat, totusi, acesta se invecheste si se naruieste. Timpul isi...
