Luceafarul. Antume - Eminescu, Mihai

Descriere - Luceafarul. Antume

"Există o condiţie excepţională care ridică pe Eminescu deasupra poeţilor de circulaţie mărginită. A cunoscut poporul şi provinciile rom�neşti, a devenit familiar cu speculaţiile filozofice cele mai �nalte, a iubit fără a fi fericit, a dus o existenţă nesigură şi trudnică, a trăit �ntr-un veac ingrat, ce nu răspundea idealului său, a pl�ns şi a blestemat, apoi s-a �mbolnăvit şi a murit foarte t�năr. Tot ce a avut de spus, a spus p�nă la 33 de ani. Viaţa lui se confundă cu opera. Eminescu n-are altă biografie. Un Eminescu depăşind v�rsta pe care a trăit-o ar fi ca un poem prolix. �nsăşi nebunia pare o operă de protest Şi de aceea oricine �l va citi, pe orice punct al globului, va �nţelege că Eminescu a exemplificat o dramă a omului, că d a scris �n versuri o zguduitoare biografie. Alţii au o operă eminentă şi o biografie monotonă şi fără semnificaţie. Rar se �nt�mplă ca un poet să fie sigilat de destin să ilustreze prin el �nsuşi bucuriile şi durerile existenţei, şi de aceea multă vreme M. Eminescu va răm�ne �n poezia noastră nepereche."

G. Călinescu


NOAPTEA...
Noaptea potolit şi v�năt arde focul �n cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofa roşă eu �n faţa lui privesc,
Pan' ce mintea �mi adoarme, pan' ce genele-mi clipesc;
Lum�narea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin �ntuneric te apropii sur�z�ndă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi �mi şezi, iubito, braţele-ţi �mi �nconjoară
G�tul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.
Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l �nlănţui, pe-al meu piept capul ţi-1 culci;
Ş-apoi ca din vis trezită, cu m�inuţe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.
Netezeşti �ncet şi leneş fruntea mea cea liniştită
Şi g�ndind că dorm,şireato, apeşi gura ta de foc
Pe-ai mei ochi �nchişi ca somnul şi pe frunte-mi �n mijloc
Şi sur�zi, cum r�de visul �ntr-o inimă-ndrăgită.
O! desmiardă, p�n' ce fruntea-mi este netedă şi lină,
O! desmiardă, p�n-eşti jună ca lumina cea din soare,
P�n-eşti clară ca o rouă, p�n-eşti dulce ca o floare,
Pan' nu-i faţa mea zb�rcită, p�n' nu-i inima bătr�nă.

An de aparitie: 2001
Numar pagini: 328
ISBN: 973-858-07-8