Descriere - Legendele pasarilor
A fost odata o cioara care nu mai avea nicicand parte din puii sai, caci in tot anul venea uliul si-i manca.
Nu o data isi framanta biata cioara capul: cum ar putea face ca sa aiba si ea pui ca alte pasari?... Unde sa-i scoata puii, unde sa-i creasca si cum sa-i fereasca ca sa-i poate scapa de uliu? Cugeta ea ce cugeta: cum ar face si ce ar drege ca s-o scoata mai bine la capatai, dar degeaba, mintea ii sta locului. In urma urmelor insa, dupa multa framantare si bataie de cap, ii plesni prin minte ca daca se va incumetri cu uliul, care totdeauna ii mananca puii, acesta, ca cumatru, va avea atata obraz pe langa nas si nu-i va manca si mai departe puii. Deci, intalnindu-se ea intr-o zi cu uliul si luandu-se cu dansul de vorba, ii zise in urma ca sa se incumetreasca cu dansa.
- Bine! raspunse uliul, ma incumetresc bucuros...
- Iti multumesc din toata inima pentru bunatatea ce voiesti a-mi arata! zise mai departe cioara, dar, afara de aceasta, as mai avea o rugaminte la dumneata!
- Si aceea ar fi? intreba uliul.
- Ca de astazi inainte sa nu-mi mai mananci puii!
- Iaca-ti fagaduiesc si aceasta, numai de una te-as pofti si eu: sa-mi spui cum arata puii tai, ca sa-i pot deosebi dintre alti pui.
- Puii mei, raspunse cioara plina de mandrie, sunt cei mai frumosi si mai cilibii dintre puii tuturor pasarilor de pe fata pamantului.
...
Nu mult dupa aceasta intamplare, se-ntalneste ea iarasi cu cumatrul sau si cum il zareste de departe ii zise:
- Asa mi te-ai tinut de cuvant, cumetre!... Iaca, iara mi-ai mancat puiutii, manca-te-ar viermii sa te manance!
- Suguiesti, cumatra, ori vrei sa-si bati joc de mine?
- Eu sa suguiesc?
- Daca as fi avut eu de gand sa nu ma tin de cuvant si daca as fi voit sa-ti mananc puii, atunci n-as fi rabdat foame doua zile intregi, dupa cum am rabdat, ci ti i-as fi mancat in ziua cea dintai. Asa insa a trebuit sa umblu cu matele chioraindu-mi de foame pana mai-nainte, cand dadui intr-o scorbura de rachita putregaioasa peste un cuib de niste pui asa de negri, urati si zabalosi, de-mi era mai mare greul sa ma uit la dansii; si de n-as fi fost rupt in cos de foame, zau ca nici nu m-as fi uitat la dansii, da' de cum sa-i mananc!
- Inca mai ai obraz sa te dezvinovatesti?
- Ce fel? De ce sa ma dezvinovatesc?
- D-apoi, bine, n-ai stiut ca aceia sunt puii mei!
- Cum! Aceia au fost puii tai!
- Ai cui sa fi fost dara?... Ai tai stiu ca n-au fost, nici ai altei pasari, ci numai ai mei!
- D-apoi bine, cumatra, dumneata mi-ai fost spus ca puii dumitale sunt cei mai frumosi pui din lume si nu niste slutenii si uraciuni pe care le-am mancat eu!... Spune-mi, nu-i asa?...
- Fiecaruia al sau ii pare mai frumos, ca al altuia, de-ar fi acela orisicat de slut si urat. Asa si eu am cugetat ca puii mei sunt cei mai frumosi pui din lume.
- Daca ai cugetat asa, apoi nu-ti fie cu banat, a dumitale e vina!... Eu, unul, mi-am tinut fagaduinta, am mancat ce-a fost mai urat si nu ce a fost mai frumos, dupa cum mi-ai spus!...
Anul aparitiei: 2013
Format: 17x17 cm
Nr. pagini: 60