Descriere - Legatura de chei. O marturie diplomatica. Dialog cu Armand Gosu
Teodor Baconschi este doctor in Antropologie religioasa si Istorie comparata a religiilor la Universitatea Paris IV - Sorbonne. Studii post-doctorale la New Europe College. A lucrat in calitate de custode al unor monumente pariziene, corector, librar, editor si om de televiziune. Cariera sa diplomatica include misiunile de ambasador al Romaniei pe langa Sfantul Scaun, Ordinul Militar Suveran de Malta si Republica San Marino (1997-2000), Republica Portugheza (2002-2004), Franta si Principatul Monaco (2007-2009). A fost, intre timp, director-general, secretar de stat pentru Afaceri Globale in centrala MAE si consilier prezidential. Intre decembrie 2009 si ianuarie 2012, si-a asumat mandatul de ministru al Afacerilor Externe al Romaniei. Detine gradul diplomatic de ambasador din 2006. Distinctii conferite de alte state: Ordinul National al Meritului (Portugalia), Ordinul Sf. Agatha (San Marino), Ordinul Pius IX (Vatican), Steaua Solidaritatii Italiene, Comandor al Legiunii de Onoare.
Armand Gosu este conferentiar la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti - unde preda cursurile "Istoria politica a Rusiei si a URSS", "De la URSS la Federatia Rusa", "Politica externa a Rusiei si a URSS", "Evolutii politico-diplomatice in spatiul ex-sovietic" - si redactor-sef la revista 22, editata de Grupul pentru Dialog Social.
Intre 1 februarie 2010 si 31 ianuarie 2012, a fost consilier al ministrului de Externe pentru fostul spatiu sovietic.
Mandatul de ministru de Externe al lui Teodor Baconschi in cateva cifre:
- Vizite in strainatate, intalniri cu demnitari straini: 88
- Vizite ale unor omologi si altor demnitari de rang inalt in Romania: 109
- Primiri si actiuni protocolare cu ambasadorii acreditati in Romania: 74
- Participari la reuniuni ministeriale in cadrul ONU, UE, NATO, OSCE: 67
- Participari la conferinte tematice in tara si in strainatate: 78
Cum s-a petrecut numirea dvs. in functia de ministru de Exterue? Era o nominalizare dorita si asteptata?
Parcursul meu diplomatic a fost organic, adica bazat mai curand pe acumulari graduale, decat pe salturi. Am ince put aceasta cariera in 1997, cand CDR cauta, prin Adrian Severin, care sosise la carma Externelor, figuri proaspete. Totodata, sunt providentialist, adica sigur ca Dumnezeu ne indica, prin oameni alesi sau prin diferite semne, pe ce drum putem sa ne construim ca persoane libere.
In diplomatia romaneasca, am condus succesiv o misiune mica si atipica, precum cea de la Sfantul Scaun, alta de marime medie - la Lisabona - si, in sfarsit, una de "top 5", ca ambasador al Romaniei la Paris. Intre timp, am lucrat si in centrala ministerului, ca director-general si, mai apoi, ca secretar de stat pentru Afaceri Globale. Un an si ceva, am fost consilier prezidential pentru pro bleme de politica interna ... Din toate aceste raspunderi, am extras zestrea unei experiente profesionale de maxima diversitate. Am gestionat aproape toate problematicile, inclusiv multilaterale. Si am fost pus in mii de situatii practice, de contact, reprezentare sau analiza a situatiei internationale.
Numirea mea ca ministru de Externe s-a produs dupa alegerile prezidentiale din 2009. Ea s-a bazat pe increderea profesionala si umana pe care mi-a acordat-o presedin tele Traian Basescu. Ca diplomat, am lucrat, indirect, si cu
9
ceilalti doi sefi ai statului roman (Emil Constantinescu si Ion Iliescu, la al doilea mandat). Dar cea mai puternica interactiune s-a produs in relatia cu actualul presedinte. Inainte de a fi un rezultat al cronologiei politice, este un fapt de viata.
Ma intrebati daca asteptam sau doream o asemenea nominalizare. Raspunsul e, simultan, pozitiv si negativ. Pozitiv, pentru ca nu mi-a fost teama niciodata de asuma rea unei responsabilitati in serviciul Romaniei. Negativ, pentru ca nu am facut nici un demers special pentru obtinerea acestei pozitii. Intreaga mea cariera a fost an call: mi s-a parut ca nu am ce cauta acolo unde nu sunt chemat si ca nu are sens sa te propui singur intr-o anumita functie publica. Daca esti cu adevarat necesar, vei primi macar un telefon ...
Marturisesc ca cele mai stranii comentarii pe care le-am citit in decembrie 2009, la numirea dvs., se refereau la nume, mai precis la rezonanta straina, slava, a numelui. De unde provine familia dvs., care-i originea numelui?
Numele este un dat, nu o alegere, insa la noi tot ce nu se termina in ,,-escu" provoaca tulburari de identitate. Registrul onomastic ne ofera variatiuni infinite, de la Ion Ionescu, pana la ... Verginel Cireada. In actele oficiale, grafia patronimului este fonetica ("Baconschi"). Tatal meu si-a semnat operele literare sub grafia "Baconsky", asa ca si eu, publicandu-mi cartile, am preluat aceasta varianta inca si mai socant "cosmopolita". Nu vreau sa ma intind pe chestiunea puritatii etnice: oricare om educat stie ca Romania Mare este o creatie recenta, ca Mihai Viteazul nu unea "romani", ci principate feudale, ca Eminovici, Caragiale si chiar Corneliu ... Zelinschi au fost stalpi - sau critici - ai nationalismului etc. O majoritate de ro mani au sange din alte zari (greci, turci, evrei, rusi, ruteni, unguri, sarbi, bulgari - ca sa nu mai pomenim aportul
10
scitic, peceneg, cuman etc.). Ma tem ca aceasta evolutie post-adamica defineste toate "neamurile" pamantului, incluzand Poporul Ales ... Puritatea etnica (premisa a purificarilor etnice) e doar un mit necesar in constructia natiunilor moderne: o "inventie" a secolului XIX.
Fapt este ca familia Baconschi descinde din acea mica nobilime moldoveneasca si a dat, pana la scriitorul care a fost tatal meu, multe generatii de preoti ortodocsi din Nordul Bucovinei si Basarabia. Stiu de la bunicul meu, dar n-am avut vreme sa verific asta in arhive, ca patro nimul originar era "Zimbreanu". Totusi,la 1829, se nastea strabunicul meu Ioan, fiul preotului. .. Teodor Baconschi, care avea sa fie,la randul sau, preot (prin 1880, slujea inca la biserica Sfanta Treime din Chisinau). Se va fi produs o slavizare a numelui, in conditiile refugierii, pentru o vreme, a familiei in Polonia, probabil prin secolul XVII. Bunica paterna provenea dintr-o familie basarabeana - Marian. Ea facuse primii ani de medicina, abandonand studiile, insa, dupa nasterea primului baiat. L-am cunos cut si pe fratele bunicii, "unchiul [orj", care fusese, parca, directorul unei banci prin anii interbelici. O stirpe libera, pornita din mazilii lui Stefan cel Mare si ajunsa sub ocu patie sovietica: in 1941, au fost nevoiti sa se mute in fostul Regat, bunicul meu devenind preot la biserici din Valcea. Oricum, sunt mandru de acest patrimoniu "intangibil": port un nume renumit, prin munca onesta si creativitatea mai multor generatii. Un nume de familie care a contri buit - alaturi de atatea alte familii vrednice - la defi nirea Romaniei moderne.
Practic intreaga dvs. formare intelectuala s-a consumat in anii lui Ceausescu. Existau un fel de oaze de excelenta, in Bucuresti si in alte cateva centre din tara, in care se studiau limbi straine, se citeau cartile importante din cultura mare, in care s-au slefuit cateva personalitati
11
relevante care au stralucit dupa 1990. Care a fost expe rienta formarii dvs. intelectuale?
Tatal meu a murit la numai 52 de ani, sub ruinele produse de cutremurul de la 4 martie 1977, in blocul unde s-a pra padit si Toma Caragiu. Aveam 14 ani. Mostenindu-i biblio teca, i-am si citit-o, pana la 20. Acei ani ai comunismului iti lasau timp. Dar grosul educatiei era unul autodidactic. Nu puteai inghiti propaganda aberanta facuta prin scoala publica sau prin media. Ca bucurestean, mi-am facut legaturi din zone sociale apropiate. Toata adolescenta, am frecventat prieteni mai mari ca mine, studenti pe la Filologie, Filozofie etc. Citeam cu patima, cumparam carti de la antic arul clandestin Radu Sterescu, discutam idei, traiam pentru ele: era vremea cand ideile functionau si ca instrument de seductie! Asa am parcurs titlurile mari din culturile europene majore. Faceam fise, sublinieri, adnotari, extrageam citate: diverse nuclee de tineri inteli genti practicau o similara si jubilatorie asceza in toata Romania comunista. Am inceput, desigur, si sa scriu. Epi gonic la inceput, chiar si poezie dezabuzat-conceptua lista ... Apoi mici eseuri. Dupa ce am intrat la Teologie, am explorat patristica rasariteana, stiintele biblice si istorice, dar si filozofia religiei sau misticii apuseni. Iar la Paris, patru ani si jumatate, in alte sapte biblioteci, am lucrat la doctorat, mutand accentul pe antropologia faptului reli gios si istoria comparata a religiilor. Nu-mi vine sa cred, azi, ca am fost candva capabil sa citesc si sa traduc texte in greaca veche - dar nu ma provocati, pentru ca avem altele de discutat aici ...
Inainte de a rememora cariera dvs. in MAE, vreau sa-mi spuneti de la ce scoala diplomatica va revendicati?
In epoca postmoderna, granita dintre pozitionarile clasice - realism vs. idealism - s-a estompat. Sunt wilsonian,
12
ca om de formatie umanista. Sunt realist, ca om de dreapta. Consider ca decizia de politica externa e rezultanta unei analize pornite dintr-o antropologie istorica pesimista, dar, in acelasi timp, reiese si din increderea in rationali tatea ultima a fiecarui actor. Nu cred ca forta unui stat se reduce la proiectia acesteia in termeni de hard power. Exista si puterea persuasiunii, jocul de suma nula, exploa tarea prompta a unor circumstante schimbatoare. State medii, precum este Romania, pot castiga puncte si fara arsenalul de avioane F16 al Arabiei Saudite. Si fara petrol. Sau fara fonduri de investitii miliardare. Conteaza enorm postura ta geopolitica, inteligenta de a ti-o fructifica si tenacitatea de a invoca principiile, chiar si atunci cand prevaleaza dreptul fortei sau calculul cinic. Orice stat poate folosi relativa codificare a dreptului international ca trambulina a propriilor interese: cei mai mari au si ei obligatia de a salva aparentele ... chiar daca numai pana la un punct.
Am invatat cum se poate castiga influenta numai prin soft power la Vatican. Sfantul Scaun, conform definitiilor stricte ale dreptului international, este un imens ONG! E doar observator in incinte le multilaterale precum ONU, OSCE sau Consiliul Europei. Si totusi, a avut o contributie decisiva la umplerea "cosului III" de la Helsinki, in 1975, asa cum personalitatea papei Ioan-Paul II a contat enorm in dezmembrarea sistemului comunist. Orice mare putere este si o putere spirituala. De fapt, orice natiune bogata a produs mai intai o mare cultura. De pilda, americanii au cucerit mai multe "teritorii" si "inimi", exportandu-si cultura si stilul de viata altfel decat au facut-o vreodata pe calea razboiului. .. Sunt convins, in contrapartida, ca URSS nu s-a prabusit numai din motive economice, ideo logice sau militare, ci si pentru ca ea a produs un model de societate nerealist, grosolan si lipsit de farmec. Rusia precomunista a influentat mult mai mult Occidentul prin
13
Mandatul de ministru de Externe al lui Teodor Baconschi in cateva cifre:
Vizite in strainatate, intalniri cu demnitari straini: 88
Vizite ale unor omologi si altor demnitari de rang inalt in Romania: 109
Primiri si actiuni protocolare cu ambasadorii acreditati in Romania: 74
Participari la reuniuni ministeriale in cadrul ONU, UE, NATO, OSCE: 67
Participari la conferinte tematice in tara si in strainatate: 78
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 192
Format: 13 × 20 cm
