Descriere - La cules de ingeri
[...] daca lucrurile ar sta doar astfel, ?n frumusete, eufonie, solaritate de freamat pur, numai ?n alinturi, candori si plinatati, totul ar deveni nu at?t monoton, c?t fals. Adevarul este ca, razuind strat dupa strat palimpsestul, vom putea citi textul originar ca pe o monografie a nelinistii (nu Angst, ci inquietude). "Mi s-a spus sa te caut,/ Nu sa te gasesc", suna un final de poem al Anei Blandiana, iar Sensul (altfel, adica barbian, spus, drumul "dupa melci") nu se lasa prins dec?t at?t c?t sa scape. "Jos, ?n vraful de foi ude", "zidul de var" nu ?nvie dec?t pentru a se pierde din nou, dar pentru "ungherul ad?nc" al g?ndului, abia "morm?ntul de foi" si cornul far?mat transforma c?ntecul (simplu) ?n desc?ntec. Sub "?nzauatul argint" din cuvintele Anei Blandiana se ascunde adeseori, fragil dar ametitor, semnul de ?ntrebare, dincolo de faldurile catifelate palpita nelinistea, incertitudinea, si ceea ce primeaza este tocmai vointa de exorcizare, sau, mai degraba, de estetizare a acestora.[...]
Si daca pentru Ana Blandiana poezia este, cum ?nsasi afirma,o "?naintare logica din cuv?nt ?n cuv?nt, p?na ?ntr-un loc ?n care sensul se deschide deodata neasteptat deasupra golului", ?naintare al carei sens este "aceasta realizare a golului de dedesubt, aceasta emotie brusca ?n fata hotarului asumat, aceasta oprire, mai revelatoare dec?t continuarea inconstienta a drumului pe deasupra prapastiei" - atunci proza reprezinta tocmai ?naintarea constienta a drumului, prefer?nd ?ntotdeauna miraculosului "?ntrebarile fara raspuns din care (acesta) se naste ?n cele din urma".
Dan. C. MIHAILESCU, revista Ateneu, 1987.
Gestul de-a scrie constituie pentru Ana Blandiana un act existential definitoriu, un destin la care a fost "condamnata" dar pe care si l-a asumat, o formula de echilibru "?ntre perfecta, precara materie si spiritul fragil, de ne?nvins", statutul ei ontologic, o modalitate catexochen a ceea ce poeta ?ntelege prin o ?nflorire a verbului a fi", o arma eficace de o exagerata simplitate a unei constiinte "nelinistita de fragilitatea libertatii sale" opun?ndu-se cu obstinata demnitate ofensivei devoratoare si mutilanta a tehnolatriei, reificarii, a ipostazelor lui a avea ("orice posesie e o dependenta"). Se ?nt?mpla uneori ca o scriitura augusta sa disimuleze o pernicioasa inconstienta existentiala. Dar fumisteria stilistica nu poate dura la infinit, p?na la urma ?si deconspira ipostaza de sordida incurie etica. La Ana Blandiana scriitura nu e, dimpotriva, dec?t expresia "publica" a unei intimitati genuine, de o distinctie si integritate morala "sans reproche". Ana Blandiana nu experimenteaza, nu mimeaza scriituri, ci stilul o reprezinta, t?sneste spontan, dar egal cu sine, fara note disonante, din ad?ncul unui suflet "setos de durata si amintire", ca unicul sens care i-afost oferit sub soare.
Radu ENESCU, revista Familia, 1988.
FRUMUSETEA MEA ?MI FACE RAU
Frumusetea mea ?mi face rau,
Mai necunoscuta dec?t luna
Trec?nd din oglinda-n oglinda,
Din apa ?n apa.
Icoana ?ntruna,
Fara sa se desprinda,
Dar fara sa-ncapa
?ntreaga ?n somn.
Trec?nd din lume-ntr-alta lume
Ca si cum
As fi tot eu
Dar mai de fum,
Anume
Ca sa ram?n icoana
Totdeauna,
Inexistenta ca ?n apa luna.
An de aparitie: 2002
Numar pagini: 360
ISBN: 973-8358-21-9
