Descriere - Istoria ieroglifica
Istoria ieroglifică, lucrare satirico-politică de dimensiunile unui roman, cu personaje din lumea animală, este o alegorie cu caracter istoric și autobiografic scrisă intre anii 1703-1705. Opera este impărțită in douăsprezece părți, disimuland personajele reale in chipul păsărilor și al animalelor și face prima incercare de transpunere a vocabularului științific grecesc in romanește. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri care reflectă influența poeziei populare, aducand o contribuție prețioasă limbii noastre literare.
Este considerată prima incercare de roman politico-social, alegoric și autobiografic. Dimitrie Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din Țările Romane. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică intre două principii, simbolizate de Inorog și Corb. Corbul (Constantin Brancoveanu), epitropul păsărilor, a dat poruncă să se inlăture Vidra (Constantin Duca) de la epitropia dobitoacelor și să se inscăuneze Struțocămila (Mihai Racoviță). In centrul acțiunii se află Inorogul, un simbol al ființei superioare aflate in opoziție cu lumea intreagă. Romanul are caracter alegoric, prin povestea despre animale, autorul ilustrează concepția lui despre existență: lumea pămantească este guvernată de forme, iar zvarcolirea omului pentru a-și asigura subzistența ori lăcomia il impiedică să vadă imaginea globală a vieții. Inorogul are control asupra labirintului lumesc, mentinand armonia. Tema Conducătorului corupt determină destrămarea lumii pe care o conduce. Cantemir imaginează un univers fantastic populat cu păsări (valahii) și patrupede (moldovenii). Preocuparea generală se indreaptă spre găsirea conducătorului potrivit. Animalele păstrătoare ale semnificațiilor din bestiariile medievale se adună pentru a alege un conducător, dar discuțiile deviază și vorbitorii dezbat in discursuri retorice impecabile problema apartenenței de rasă a Struțocămilei, hibrid monstruos și simbol al dezechilibrului lumii.
Prin scrierea Istoriei ieroglifice, Dimitrie Cantemir a urmărit patru scopuri: dezvăluirea faptelor caselor domnești și boierești ale vremii, deprinderea stilului retoric, imbogățirea limbii și a fondului gnomic romanesc cu "sentenții”.
Ediția de față a Istoria ieroglifice de lui Dimitrie Cantemir este o bijuterie atat din punct de vedere al conținutului literar și istoric, cat și din punct de vedere editorial. O carte care iși merită un loc de cinste pe rafturile oricărei biblioteci.
Istoria ieroglifică este un "adevărat Roman de Renard romanesc”.
George Călinescu
"Istoria ieroglifică seamănă mai degrabă cu o alegorie foarte ingenioasă, animată de un uriaș duh comic și totodată benignă satiric, o scriere in același timp naivă și sofisticată, elementară și rafinată. Cea dintai operă literară romanească (in sensul modern) este in fond una alexandrină, care prelucrează in chipul cel mai savant-artificial modelul romanțurilor populare medievale, cu tot cu arsenalul lor. Este primul roman cult.”
Nicolae Manolescu
Citate din Istoria ieroglifică:
Lupul părul după vremi iși schimbă, iară din firea lui nu iase.
*
Cine nu vrea să frămante, toată ziua cerne.
*
Trestia induplecată de vifor nu se frange.
*
Din fire muritorilor aceasta le este dată: că binele prea lesne, iară răul cu anevoie se uită.
*
Cuvantul adevărului de multe ori și peste simțire inimile domolind, pleacă urechile spre ascultare.
*
Adevărul, deși tarziu, insă deșert și nedovedit a rămanea nu poate.
*
Sufletul odihnă nu poate afla pană nu găsește adevărul.
*
Nici adevarul nu se pote căptuși, precum nici soarele cu tină (nu) se poate lipi.
