Descriere - Irealitatea imediata. Tehnica si practica esoterica
"Nu credeti in buna credinta a traditiilor, chiar daca dateaza de generatii si sunt larg raspandite. Nu credeti un lucru numai pentru ca multi altii vorbesc despre el. Nu credeti in bunele intentii ale inteleptilor din vremurile trecute. Nu credeti in ceea ce v-ati imaginat, sugestionandu-va ca un zeu a fost sursa voastra de inspiratie. Nu credeti in autoritatea maestrilor si a preotilor. Dupa ce examinati totul, credeti numai in ceea ce ati verificat si experimentat singuri si considerati a fi rezonabil dupa felul vostru de a fi." Buddha
Cunoasterea dogmatica • Fizica irealitatii imediate • Geometria sacra • Mistica populara vs. scoala esoterica • Simbolul • Sarpele Kundalini • Reintruparea • Vizualizarea, vederea in "astral" • Mudre • Lupta si protectia PSI • De la gand la materie si inapoi. Autocontrolul • Cuvantul: rugaciunea, algoritmul, mantra • Cronica akasa, campul-A • Text revelat, text initiatic • Glosarul parametrilor "populari" • Programul evolutiei spirituale • Pseudo-ontologie
Introducere
Fenomenele oculte, razboaiele PSI, terapiile alternative "bio-energetice", misticismul religios, tehnicile orientale de evolutie spirituala si multe alte teme asemanatoare pot fi grupate intr-o categorie mai generala a "culturii" esoterice/mistice, care pare "neinitiatului" ca se desfasoara intr-o "irealitate imediata", daca nu suspecta si tratata ca facand parte dintr-o teorie a conspiratiei, macar banuita a fi inaccesibila sau, pur si simplu, o sarlatanie.
Stiinta nu l-a "pipait si masurat" pe Dumnezeu, chiar daca unii oameni de stiinta cocheteaza cu ideea de Dumnezeu. Credinta religioasa s-a desprins de practicile mistice care garantau contactul cu Dumnezeu si s-a cantonat in postura de instanta morala traditionala, adeseori contestata.
S-ar putea spune ca religia incearca azi sa ofere cate un pic de indumnezeire la cati mai multi oameni, speriindu-se de eventualitatea in care cineva, chiar membru al clerului fiind, ar putea primi "foarte mult", acel foarte mult fiind indepartat sistematic ca "vis, viziune, amagire".
Chiar si tehnicile si terapiile de sorginte orientala, care nu sustineau decat in trecere existenta unui Dumnezeu, mai ofera doar rezultate practice, imediate, si semnificative atractii turistice. Este spectaculos cum mai toate ashram-urile din Occident au website-uri care te indeamna catre diverse facilitati turistice.
Pana si ordinele monahale sau societatile secrete, banuite pana mai ieri de periculoase erezii si incursiuni neaprobate pe taramul spiritual, azi sunt suspectate numai de ingerinte in lumea politica si financiara, fapte mult mai "importante" pentru indicele bursier decat pentru indicele spiritual. Care indice spiritual nu mai intereseaza pe nimeni cat timp nu a fost instaurat printr-o "norma europeana", printr-un acord cultural, si nici nu face parte dintre obiectivele sistemului educational.
Cultura esoterica sau mistica am spus si, inainte de a merge mai departe, o sa afirm ca prin asta se intelege, cel putin in sensul utilizat in prezenta lucrare, exact acelasi lucru. Privit din perspectiva culturala, artistica, stiintifica, este numit esoterism. Abordat din perspectiva religioasa este botezat misticism. Dar este vorba despre cultura spatiului spiritual guvernat de ideea de Dumnezeu, de Mare Arhitect sau de Fiinta Superioara, cu toate ierarhiile si antinomiile posibile. Indiferent de religie.
Dar, tocmai azi, cand are loc acest abandon aparent, iata ca, precum intr-o alta epoca istorica similara, preocupata exclusiv de sfarsitul lumii, asistam la dezvoltarea unui esoterism/misticism salbatic, care imparte oamenii in doua categorii, cei care cred si cei care nu cred, aproape fara punti de comunicare intre ele. Si pentru ca fundamentalismul se manifesta intr-o lume in care diversitatea este doar impusa, nu si traita ca deschidere iluminista, este de asteptat si aparitia unui fundamentalism ateu, care ar avea la dispozitie aproape intreg spatiul mediatic.
Dumnezeu pare sa fi plecat din cetate si pare sa mai tina legatura numai cu cativa oameni (multi, putini, asta depinde de punctul de vedere al fiecaruia, atat de credinta cat si de orgoliu), considerati nebuni, sarlatani sau macar "exotici". Nu poti sa nu te intrebi daca au sau nu dreptate, daca este posibil accesul la universul spiritual, un acces direct, real, nu unul intermediat de religie. Dupa ce iti pui intrebari de acest gen, trebuie sa ai si curajul de a afla raspunsul. Iar atunci cand experimentezi raspunsurile stii ca le poti impartasi si altora. Si stii si masura in care ai voie si este corect sa o faci. Pentru ca si in irealitatea imediata trebuie instaurat un sistem de norme etice, pentru ca si aici totul poate fi redus, in mod abuziv, la cunoastere + putere.
Pentru realitatea inconjuratoare este valabila regula conform careia trebuie sa iesi dintr-un sistem pentru a-l putea intelege, "masura" si interpreta. Dar poti sa faci asa ceva pentru ca ai la dispozitie un sistem de valori consistent, reproductibil si larg acceptat. Ca si numeroase aparate de masura realizate pe baza acestuia.
Pentru irealitatea imediata, nu poti sa incepi analiza pastrandu-te in afara sistemului pentru ca, vai, aparatul de masura stiintific nu-ti ofera date suficiente. Trebuie sa pasesti in ea, realizand ca marea problema nu este existenta lui Dumnezeu, ci cunoasterea lui Dumnezeu (sau a non-existentei sale). Totul se rezuma la dorinta de a cunoaste, de a-ti depasi limitele.
Nu poti sa afli daca exista sau nu pana cand nu-ti lamuresti metodele prin care, satisfacator pentru tine, poate si pentru ceilalti, poti sa cunosti un subiect de acest fel. Daca nu esti suficient de curios, suficient de deschis, o astfel de sarcina devine penibila si o adevarata corvoada. Mai ales ca este vorba si de stiinta, si de arta. Talentul este adeseori numit credinta, har, dar, ca oricare arta, se bazeaza pe o tehnica anume, care trebuie stapanita, fara de care nu te poti exprima, asa cum nu ar putea sa o faca pictorul care nu cunoaste cum se manuieste penelul.
Precaut, eu mi-am pus la inceput de drum si problema pierderii puterii de analiza critica odata cufundat intr-un context de acest fel. Daca ajungeau sa-mi "spele" cumva creierul?...
Plus ca exista doua tabere in conflict, biserica si tehnicile spirituale oarecum orientale, partial alimentate de curentul New Age, asa ca am pornit simultan pe ambele cai, cu gandul ca, daca o tabara ar fi "abuzat" de mine, cealalta m-ar fi "eliberat". Azi mi se pare ridicola pozitia mea, dar o amintesc pentru cei care isi pun problema pierderii obiectivitatii si au nevoie de un sfat.
Si pe o cale, si pe cealalta, am ajuns relativ rapid sa experimentez existenta unor lucruri la care nu ma asteptam. Mi-am dat seama ca am intrat in categoria celor care "stiu de existenta lui Dumnezeu".
Am incercat sa-mi explic cum de il cunosc eu pe Dumnezeu, atat pentru mine cat si pentru cei care, citind aceste randuri, ar putea fi convinsi sa incerce pe pielea lor o astfel de experienta. Si, in parte, dedic lucrarea ateilor si agnosticilor care sunt suficient de curiosi sa afle mai mult. Mai ales ca, asa cum am auzit intr-o predica, ateii "cred in ceea ce nu cred", deci este eronat sa spui ca un ateu "nu crede".
Normal ar fi fost sa structurez materialul in ordinea tehnici–obiective–rezultate. Dar stiu ca nu le poti vorbi celor care nu au pasit pe acest drum de tehnici care presupun o initiere/acordaj pana cand nu le descrii initierea, si nu poti sa le descrii initierea pana cand nu justifici universul in care ea are loc, si nu poti sa justifici acest univers pana cand nu explici logica interna a cunoasterii lui. Asa ca intreaga structura este inversata pentru a raspunde nu numai curiozitatii, ci si, mai ales, indoielii.
Peste o vreme, sunt sigur ca cititorii, cei care vor avea curiozitatea, vor descoperi, ca si mine, ca nu facem decat "sa descoperim inca o data roata".
Asa este, nu sunt primul care afla, nici maestrii mei nu au fost primii, iar toate lucrurile pe care urmeaza sa le cititi au mai fost scrise. Nu la fel de transparent cum am incercat eu, nu cu intentia de a oferi oricui accesul, nu si pentru cei care nu fac parte dintr-o scoala anume, nu cu dorinta de a stimula nu numai intelegerea lucrurilor, ci si trairea lor.
Sau, asa au fost scrise, dar intr-un limbaj poate depasit.
Anul aparitiei: 2008
Format: 13X20 cm
Nr. pagini: 160
