Descriere - Iazul
Pe la sfarsitul iernii, un baiat, Matt, descopera un firicel de apa care izvoraste dintr-o groapa din padure. Cand se uita mai atent, isi da seama ca groapa a fost candva un mic iaz care a secat. Dar acum, uite, revine la viata! ?i are nevoie de putin ajutor.
Matt si prietenii sai se pun pe treaba. De-a lungul primaverii, curata groapa, apoi construiesc din pietre un stavilar. Apa se tot aduna, astfel ca iazul renascut si imprejurimile sale devin un loc minunat unde copiii isi petrec impreuna zilele lungi de vara sau unde pot sa patineze iarna.
Bucuria de a trai in mijlocul naturii, descoperind ritmul anotimpurilor printre plante, animale si pasari, radiaza din fiecare pagina a acestei povesti inspirate din copilaria lui Jim LaMarche.
Vara a trecut mult prea repede. In ultima saptamana dinaintea scolii, tata ne-a vazut cam pleostiti. "Ce va trebuie voua e o serbare in cinstea verii", ne-a spus. "De ani de zile n-am mai folosit echipamentul asta", a continuat el in timp ce scotea din garaj cortul si sacii de dormit. Pe malul iazului am mancat hotdogi, am baut cacao si am cantat cantece de tabara de pe vremuri. Katie s-a lansat in ceea ce ea numea dansul libelulei. Am ramas treji mult dupa caderea intunericului si ne-am uitat cum rasar milioane de stele.
(Traducere de Florin Bican)
Jim LaMarche, cu cuvintele sale…
Este amuzant cum s-au petrecut lucrurile. N-am fost unul dintre acei copii cu o viziune clara asupra viitorului, care stiu de la cinci ani ca vor fi scriitori sau medici sau artisti. Mi-a placut sa desenez, dar tuturor copiilor pe care-i stiam le placea. Sa fiu artist nici nu-mi trecea prin cap pe atunci. Ceea ce-mi doream sa fiu, in ordinea preferintelor, era: magician, medic, preot (pana cand am aflat ca, la noi, nu se pot casatori) si schior de performanta.
Intotdeauna mi-a placut sa creez ceva nou si, atunci cand incepeam un proiect care-mi placea, ma tineam de el. Odata, cand aveam cinci sau sase ani, am taiat dintr-o panza veche cateva mii de bucati in forma de pana, pe care apoi am incercat sa le lipesc pe trupul meu pricajit. Multa vreme dupa aceea am fost convins ca as fi putut zbura cu adevarat de pe veranda daca as fi avut un lipici mai bun. Altadata, am scos lut din campul din spatele casei si am modelat o multime de animale pe care le-am uscat la soare, apoi le-am pictat cat de realist am putut. Am construit o mica grota din ciment, am avut o colectie de fosile, mi-am facut singur mocasini din bucati vechi de piele gasite in pivnita si multe altele.
Am crescut in micul oras Kewaskum din Wisconsin, SUA, oras al carui suflet era raul Milwaukee. Vara ma plimbam cu pluta pe el si inotam. Iarna patinam in lungul lui kilometri intregi. Primavara si toamna, tata ne ducea in excursii cu canoea si admiram in tacere malurile strabatute de caprioare, ratoni sau vulpi si pajistile cu mii de starci si gaste salbatice. ?i aproape tot anul pescuiam.
Am inceput sa studiez biologia la Universitatea din Wisconsin, dar curand – nu sunt sigur cand anume sau de ce – am trecut la arta. Totusi, inca nu stiam ca am sa devin un artist profesionist. Intre timp, m-am alaturat VISTA (Volunteers in Service to America) si m-am mutat la Bismarck, North Dakota, pentru a lucra cu United Tribes of North Dakota la crearea de materiale didactice pentru programa scolara. A fost o munca minunata. Pentru ca eram putini, a trebuit sa fac de toate: text, design, fotografie, ilustratie. Atunci mi-am dat seama ca ar fi posibil sa-mi castig traiul ca artist.
Douazeci de ani mai tarziu, locuiesc in Santa Cruz, California, cu sotia mea, Toni, si cei trei fii ai nostri, Mario, Jean-Paul si Dominic. Oceanul Pacific este la doar cateva strazi distanta, iar peisajul este foarte diferit de cel din Vestul Mijlociu, dar cumva Kewaskum si raul Milwaukee ma inspira in aproape tot ceea ce desenez. Mi-au oferit decorul pentru aceasta poveste despre copilarie si magia unei plute pe un rau.
Ma simt foarte norocos ca am ajuns sa fiu ilustrator de carti pentru copii. Pana la urma, poate ca nu e ceva atat de diferit de visul meu din copilarie de a fi magician. Doar cu o foaie alba de hartie si fara nimic ascuns in maneca, pot sa creez ceva ce nu a mai existat vreodata.
