Descriere - Heidi (Spyri, Johanna)
[LS-2024]
Heidi este o fetita ramasa in grija bunicului, un batran care traieste in munti, departe de oameni. Are un suflet mare si ii sunt dragi atat ciobanasul Peter si caprele lui, cat si bunicul cel ursuz. Ajunsa la familia Sesemann din Frankfurt, Heidi, cu firea ei zburdalinica, nu rezista prea mult in peisajul sterp de la oras si se intoarce curand la casa din munti.
Aerul curat si peisajele frumoase schimba felul de a vedea viata al celor care ajung acolo fie si numai o singura data.
Fragment din cartea "Heidi" de Johanna Spyri:
"Aici locuia Peter caprarul, un baiat de unsprezece ani, care dis-de-dimineata cobora in Dorfli sa ia caprele spre a le duce la pascut. Abia spre seara se intorcea el in sat, cu caprele lui. Ajuns in piata, vara doua degete in gura si suiera si, la acest semnal, copiii satului dadeau fuga din toate partile sa-si ia acasa caprele; era, de altfel, singurul moment al zilei cand Peter se simtea mai aproape de semenii lui. Acasa, ce-i drept, le avea pe mama si pe bunica oarba si saraca, dar cum el pleca in zori si nu se intorcea in vatra decat seara tarziu, nu-si petrecea acasa, unde s-ar mai fi putut bucura de tovarasia altor copii, decat timpul cat sa-si bea laptele si sa manance o bucata de paine, si noaptea, cand dormea. Tatal lui, si el caprar in tinerete, murise cu cativa ani in urma, rapus intr-un accident de munca, in padure; mama, Brigitte, era cunoscuta pretutindeni sub numele de Caprareasa, iar batranei ii spuneau cu totii, simplu, Bunica.
Dete astepta zece minute bune; vazand ca nu se mai arata copiii, urca un pic mai sus si privi in jur, dand semne de nerabdare. Intre timp, copiii se abatusera din drum, caci Peter cunostea bine toate locurile unde caprele gaseau tufe si smocuri de iarba frageda si aromata si, pentru a le duce intr-acolo, nu se dadea in laturi de la nici un ocol. La inceput, fetita il urmari anevoie, sufocandu-se in imbracamintea ei prea groasa. Nu scotea insa o vorba si se uita cu uimire cand la Peter, care zburda descult pe pajistea verde, cand la caprele lui ce se catarau sprintene, cu picioarele lor subtiri, pe panta abrupta, strecurandu-se usor printre stanci si tufisuri. "
