Descriere - Fuga pe varfuri
Fuga pe varfuri/ Fuga con punteras de Marta Moreno este povestea sportivei romance Iulia Moldovan, care timp de aproape un deceniu a fost cea mai buna gimnasta ritmica a Romaniei. Motivata de un vis pe care performanta Nadiei Comaneci de la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976) l-a facut sa incolteasca in mintea multor generatii de fetite romance, Iulia a imbratisat gimnastica ritmica fara sa stie macar ca antrenoarea care a selectat-o doar pe ea, dintr-o intreaga clasa de elevi, avea sa o pregateasca pentru aceasta ramura a gimnasticii si nu pentru gimnastica sportiva, asa cum visa ea.
Iulia Moldovan (Bistrita, 1983) a practicat gimnastica ritmica timp de aproape un deceniu, devenind cea mai buna sportiva a Romaniei din aceasta ramura. A castigat numeroase medalii la competitii nationale si turnee internationale. In plus, s-a calificat in diferite finale ale campionatelor europene si a participat la mai multe campionate mondiale. Fuga ei din echipa de gimnastica ritmica a Romaniei s-a transformat intr-un scandal national care, chiar si in ziua de astazi, reprezinta un subiect de interes pentru fanii acestui sport.
In prezent, este antrenoare de gimnastica ritmica la Clubul Sportiv Deportivo Ontinyent (Valencia, Spania).
Marta Moreno (Valencia, 1989) este licentiata in jurnalism la Universitatea CEU Cardenal Herrera. Cariera ei profesionala s-a concentrat pe comunicare politica si institutionala. "Fuga pe varfuri. Marturia gimnastei Iulia Moldovan” este prima ei carte scrisa din dorinta de a face cunoscuta povestea gimnastei Iulia Moldovan.
Prefata cartii este semnata de Irina Deleanu, Presedinta Federatiei Romane de Gimnastica Ritmica, care i-a fost antrenoare Iuliei pentru o perioada si care vorbeste cu caldura unei mame despre acest "bulgare de aur” al gimnasticii romanesti. In ceea ce va priveste pe voi, cititorii, Irina Deleanu spera ca aceasta carte sa va ajute:
"Sa o descoperiti pe Iulia exact asa cum este ea si, de ce nu, sa va lasati inspirati de povestea ei de viata si de forta si determinarea cu care si-a urmat visurile.”
Partea I: INCEPUTUL MEU NEASTEPTAT IN GIMNASTICA
Ziua in care Nadia Comaneci a luat prima nota de 10 din istoria Jocurilor Olimpice la Montreal, in 1976, avea sa marcheze generatii intregi de fetite in mintea carora se nastea timid ideea: Si daca as putea si eu?
A fost si cazul Iuliei Moldovan care, in ziua in care la scoala lor a venit antrenoarea de gimnastica ritmica Doina Pasmangia in cautarea de fete pentru a forma o trupa de gimnastica, a inceput sa viseze si ea la o posibila cariera in gimnastica. Iar visul ei s-a materializat imediat, antrenoarea selectand-o doar pe ea din intreaga clasa. Avea pe atunci doar 7 ani.
Antrenamentele obositoare, disciplina riguroasa impusa de un sport care nu poate fi practicat altfel decat cu foarte multa disciplina, nehotararea copilariei, cand visurile ni se schimba de la o zi la alta, toate schimbarile pe care le-a presupus practicarea gimnasticii ca sport de performanta, au determinat-o pe Iulia sa refuze sa se mai prezinte la antrenamente, crezand pentru scurt timp ca, de fapt, nu este facuta pentru acest sport. O vizita a antrenoarei Doina Pasmangia acasa si participarea la un curs de dans aveau sa ii schimbe insa fundamental perceptia.
In momentul in care s-a infiintat clubul de gimnastica ritmica LPSB (Liceul cu Program Sportiv Bistrita), format din aproximativ 10 gimnaste de diferite categorii, Iulia a descoperit in colegele ei niste adevarate surori.
Prima competitie la care a participat Iulia in calitate de sportiva profesionista a fost Campionatului National Scolar, o competitie la care Iulia a obtinut confirmarea faptului ca asta isi dorea sa faca in viata: gimnastica ritmica. A urmat Campionatul National la care Iulia a fost din nou la inaltime.
Competitiile, premiile, mandria familiei, faptul ca devenea un nume cunoscut in lumea gimnasticii o fac sa indrageasca si mai mult acest sport si sa-si doreasca sa obtina performante din ce in ce mai mari.
Iar gandurile ei erau in perfecta concordanta cu scrisoarea pe care antrenoarea ei a primit-o la scurt timp dupa Campionatul National de la Federatia Romana de Gimnastica...
PARTEA A II-A: DEDESUBTURILE LOTULUI NATIONAL
Iulia are 9 ani. Face parte din lotul national de gimnastica ritmica si traieste in Bucuresti departe de toti cei dragi ai ei. Iulia e doar un copil, dar viata si responsabilitatile ei seamana foarte mult cu cele ale unui adult.
Locuieste in Complexul Sportiv National "Lia Manoliu” in hotelul rezervat sportivilor de performanta, unde ocupa o camera impreuna cu o colega gimnasta. Programul este foarte strict, trezirea e data foarte devreme, mancarea este foarte putina, insa toate aceste inconveniente sunt date uitarii atunci cand au parte de intalniri surpriza precum cea cu celebra Irina Deleanu, cea mai buna gimnasta a Romaniei de la acea vreme.
Zilele sunt lungi, antrenamentele sunt epuizante, dorul de parinti doare, colegii de scoala sunt invidiosi si rautaciosi, iar regimul alimentar strict le face sa viseze din cand in cand la… mancare. Cu toate acestea, Iulia e convinsa ca a facut cea mai buna alegere. Prin urmare, tot ce ii ramane de facut este sa mearga mai departe. O alinare pe acest drum greu, plin de provocari este antrenoarea Maria Girba, pe care Iulia o percepe ca pe o persoana calda si apropiata. Si mai sunt vizitele mamei, care, desi sunt foarte scurte, pot umple pentru o scurta perioada acel gol enorm pe care numai copiii despartiti de parinti pentru o anumita perioada il cunosc.
Dupa cateva luni de sacrificii enorme si antrenamente riguroase, vine momentul in care Iulia si colega ei de camera, Raluca, trebuie sa faca dovada progreselor lor la Campionatul National din 1994 de la Ploiesti – prima competitie oficiala de cand faceau parte din echipa nationala. Iar Iulia nu va dezamagi nici de aceasta data. Iar cand rutina aproape ca se instalase in noua viata a Iuliei, gimnastele au primit o veste deloc imbucuratoare. Lotul urma sa se mute la Timisoara si va avea o alta antrenoare.
Frica ca noua antrenoare nu avea sa fie la fel de intelegatoare ca doamna Maria era una dintre cele mai mari griji pe care si le-au facut in legatura cu mutarea la Timisoara. Insa, in scurt timp, aceasta temere avea sa se risipeasca, dovedindu-se ca de fapt altele erau lucrurile de care trebuiau sa se teama in legatura cu mutarea la Timisoara. Insa atunci cand nu stii sa dai inapoi, singura optiune pe care o ai este sa mergi tot inainte.
Tot la Timisoara, in timpul unui control medical, Iuliei i se descopera o problema medicala, pe care, de frica sa nu-i puna sub semnul intrebarii prezenta in lotul national de gimnastica ritmica, va incerca sa o ascunda in urmatorii ani, ducand la agravarea acesteia.
In 1996, lotul se muta din nou la Bucuresti, insa de data aceasta sportivele nu mai sunt cazate in Complexul Sportiv National "Lia Manoliu”, ci in hotelul Olimpia. Acolo vor intalni foarte multe figuri cunoscute de la competitiile la care au participat in trecut, sau chiar din Bistrita, orasul natal al Iuliei, dar cea mai mare surpriza o va constitui vestea ca aveau sa se antreneze din nou cu Maria Girba.
Dupa o noua preselectie, Iulia este instiintata ca nu va mai concura la individual, ci ca urma sa faca parte dintr-un ansamblu, cu care urma sa participe in doar cateva luni la Campionatul European de la Oslo, in Norvegia. Stresul noutatii situatiei avea sa isi spuna cuvantul si in cazul doamnei Maria, si al Iuliei…
Dar, copil fiind, Iulia va gasi tot felul de modalitati de a compensa aceasta viata plina de restrictii cu momente savuroase de joaca alaturi de colegele, prietenele, si de fapt, noua ei familie, formata din niste fetite plapande care adorau sa fie copii atunci cand activitatile de oameni mari le dadeau cate un scurt ragaz.
Rezultatul obtinut la Olso a dus la destramarea ansamblului, componentele lui urmand sa concureze din nou individual.
Un cantonament organizat in Venezuela avea sa le deschida ochii fetelor asupra conditiilor de trai deosebit de periculoase din aceasta tara, dar mai ales a faptului ca temperaturile foarte mari veneau si cu niste avantaje pentru niste sportive care tanjeau aproape mereu dupa ceva mai multa mancare.
Au urmat Campionatul European de la Porto si alte campionate la care Iulia a obtinut de fiecare data rezultate bune. Insa, dupa campionatul din Portugalia, antrenoarea Maria Girba a plecat din nou.
Alaturi de noua antrenoare fetele se vor pregati pentru mondialele din 1999 de la Osaka (Japonia), de care va depinde si calificarea pentru Jocurile Olimpice de la Sidney din anul 2000.
Intre timp, fetitele timide de ieri s-au transformat in niste adolescente in toata firea care, datorita stilului mai indulgent al noii antrenoare se puteau bucura acum de iesiri la filme, la petreceri si uneori chiar la cofetarie. Noua libertate castigata a insemnat insa totodata si scaderea performantelor. Acest lucru va fi foarte vizibil la Osaka, unde Iulia face schimb de suveniruri cu Alina Kavaeba, una dintre cele mai bune gimnaste din toate timpurile.
Slabele performante din Japonia si dezamagirea Federatiei s-au tradus prin trimiterea tuturor sportivelor acasa, in localitatile natale. Doar ca, pentru Iulia, acasa nu mai era acasa…
Dar nici Bucurestiul nu va mai fi ceea ce fusese odinioara, atunci cand, peste trei luni, va fi rechemata la lotul national. Pentru ca aici nu le va mai regasi pe prietenele ei, nu se va mai antrena in Complexul Sportiv National "Lia Manoliu”, ci in cadrul Universitatii de Arhitectura, si in plus, se va simti mereu foarte singura. Vestea buna, pe de alta parte, va fi ca se va antrena din nou cu doamna Maria, si cu tanara Irina Deleanu. Iar rezultatele se vor vedea imediat.
Asa se face ca la Campionatul European de la Zaragoza din anul 2000 se va califica din nou in finala. Insa in ciuda acestui fapt, atat ea, cat si doamna Maria vor fi trimise acasa imediat dupa campionat.
Reintoarcerea acasa e mereu dificila atunci cand te obisnuiesti sa crezi ca viata ta e in alta parte. Insa acomodarea se petrece in cele din urma, si intre invatatul intens pentru examenele de la scoala si antrenamentele riguroase, in viata Iuliei se strecoara treptat … dragostea.
La o zi dupa ce implinise 18 ani, Iulia se deplaseaza din nou la Bucuresti pentru a participa la Campionatul National al Romaniei, de unde va pleca cu o amintire frumoasa. Dar un lucru si mai frumos s-a intamplat in urma acestui eveniment. Federatia Romana de Gimnastica o desemnase gimnasta principala care sa reprezinte tara la urmatorul Campionat Mondial, care urma sa aiba loc peste doar o luna la Madrid, alaturi de alte trei fete din Timisoara, care aveau sa intregeasca echipa.
Partea a III-a: FUGA. O DECIZIE PRIPITA
In ciuda faptului ca nu privise cu ochi buni participarea la Campionatul Mondial de la Madrid, Iulia a incercat sa se conformeze si de aceasta data. Doar ca, intre timp, lui Fane, iubitul ei, ii vine ideea sa se mute in Spania, o practica obisnuita in randul sportivilor din Europa de Est care se aflau la finalul carierei. Profitau de prezenta la competitiile din tarile mai dezvoltate ca sa ramana acolo.
Prin urmare, pentru Iulia, aceste campionate mondiale aveau sa fie cele mai grele din viata ei. Pentru ca, pe de o parte, avea de infruntat emotiile competitiei in sine, iar pe de alta parte, trebuia sa fie puternica si sa reziste insistentelor iubitului ei de a ramane cu el in Spania… Insa nesabuinta varstei a facut-o sa ia in cele din urma o decizie pripita..
Partea a IV-a: CONSECINTELE
Fuga ei a starnit valva atat in tara cat si in Spania, aproape toate informatiile vehiculate de presa referitoare la fuga ei fiind false, astfel ca, imaginea ei a fost serios patata.
Parintii ei au fost somati sa-si asume toate costurile derivate din totii anii pe care ii petrecuse Iulia in lotul national: cheltuielile pentru intretinere, deplasari, educatie, ingrijire...
Pe d alta parte, Iulia a fost nevoita sa suporte conditii grele de trai in Spania, dat fiind faptul ca ramasese fara pasaport, si prin urmare nu se putea angaja legal.
Cum a reusit sa iasa din aceasta situatie dificila si cum s-au aranjat toate in viata ei pana la urma, vei afla citind aceasta carte emotionata despre un destin aparte si un vis inaltator devenit realitate!
