Drumul spre caracter - Brooks, David

Descriere - Drumul spre caracter

Drumul spre caracter / The Road to Character de David Brooks este o carte care vorbeste despre fiecare dintre noi si despre aceasta criza occidentala a valorilor care intre timp ne-a "contaminat” pe toti, facandu-ne sa alunecam catre o mediocritate morala auto-multumitoare. Cartea este totodata un semnal de alarma si o critica la adresa societatii contemporane prin excelenta egoista, care isi pune amprenta la nivel individual asupra aspiratiilor si virtutilor personale si in care notiunea de caracter devine una din ce in ce mai vaga. Povestile de viata prezentate de autor in acest volum reprezinta, fiecare in parte si toate la un loc o pledoarie pentru intoarcerea la valorile morale, intrucat viata fiecarei personalitati prezentate incepe cu o vulnerabilitate si continua cu un efort major sustinut pana la moarte pentru a o depasi.

David Brooks este un jurnalist american de origine canadiana si autorul mai multor carti, fiind invitat adesea de institutiile mass-media pentru a comenta diverse evenimente politice si culturale. S-a facut remarcat in special ca editorialist pentru The New York Times si ca analist politic pentru postul de televiziune american PBS NewsHour. Dintre cartile publicate de el in calitate de autor amintim si: The New Upper Class and How They Got There (Les Bobos in Paradis: noua clasa superioara si cum au ajuns acolo); On Paradise Drive: How We Live Now (And Always Have) in the Future Tense (Pe aleea paradisului: cum traim acum [si am facut-o dintotdeauna] la timpul viitor) si The Social Animal: The Hidden Sources of Love, Character, and Achievement (Animalul social: sursele ascunse ale dragostei, caracterului si realizarii).

Ideea cartii a pornit de la un comentariu facut pe marginea Genezei de rabinul Joseph Soloveitchik – in volumul Lonely Man of Faith (Omul singuratic al credintei) referitor la faptul ca in Geneza sunt doua povestiri despre creatie care vorbesc pana la urma despre cele doua laturi opuse ale firii omenesti exemplificate de Adam I si Adam II.

Adam I: tanjeste dupa succes, popularitate, statut social si reusite profesionale, intruchipand virtutile din CV.

Adam II: isi doreste integritate, consistenta interioara, vrea sa iubeasca si sa se sacrifice in folosul celorlalti, intruchipand virtutile din discursul de comemorare.

Observam asadar si natura contradictorie a succesului si a esecului:

"Succesul duce la cel mai mare esec, care este mandria.

Esecul duce la cel mai mare succes – umilinta si invatarea.”

Facandu-si autocritica, autorul insusi recunoaste ca este mai inclinat spre firea lui Adam I si isi propune sa faca o schimbare care sa il apropie mai mult de virtutile autentice ale lui Adam II. Prin urmare, fiecare capitol al cartii va prezenta cate un element constitutiv al caracterului, prin intermediul unor povesti ale unor personalitati, care sunt totodata niste eseuri morale.

Te invit la bord asadar! Destinatia este una de vis: CARACTERUL!

Capitolul I: SCHIMBAREA

Lumea s-a schimbat in foarte multe feluri de la al Doilea Razboi Mondial incoace si nu neaparat in bine. In mai putin de 100 de ani, lumea a trecut de la o cultura a umilintei la o cultura narcisista a MARELUI EU, in care fiecare dintre noi se crede centrul universului. Strabatem asadar cateva decenii inapoi in timp si ne invatam lectiile de la cateva personalitati care au ceva de spus in aceasta privinta: George Bush Senior sau Harry Hopkins, consilierul lui Franklin Roosevelt.

Acest capitol este un eseu despre umilinta si egoism, si despre traiectoria pe care au urmat-o cei mai virtuosi dintre noi, care, spune autorul, au trebuit sa coboare mai intai in valea umilintei pentru a urca mai apoi pe culmile caracterului. Dar acest capitol este si o pledoarie pentru redescoperirea traditiei morale a trecutului si reintoarcerea la caracter.

Capitolul 2: SINELE CONVOCAT

In acest al doilea capitol autorul incepe sa depene povesti... despre caracter. Prima dintre ele este povestea lui Frances Perkins, fost avocat pentru drepturile muncitorilor americani si ministru al muncii timp de 12 ani, dar si fosta prietena apropiata a presedintelui Franklin D. Roosevelt. Frances Perkins si-a descoperit vocatia de a milita pentru drepturile muncitorilor americani dupa ce a fost martora incendiului de proportii de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, unul dintre cele mai grave din intreaga istorie a Americii. 

Aflam astfel cum a fost construit caracterul lui Frances Perkins caramida cu caramida, incepand cu anii petrecuti acasa si educatia primita de la parinti si continuand cu studiile si jobul de asistenta sociala la Hull House. Vedem astfel cum Perkins prin tot ceea ce a facut de-a lungul vietii i-a pus intotdeauna pe ceilalti mai presus de sine. Astfel a reusit sa isi construiasca o cariera politica infloritoare, devenind unul dintre oamenii de baza ai presedintelui Franklin D. Roosevelt, desi adversitatile pe care le-a avut de infruntat nu au fost deloc putine. Frances Perkins si-a suprimat propria identitate pentru a-si sustine cauza si pentru a duce o viata cu semnificatie, dedicata propriei vocatii. 

Capitolul 3: CUCERIREA SINELUI

Oadta cu povestea Idei Stover Eisenhower vom vedea ca marile caractere se slefuiesc in cele mai aprige conditii de viata, sau ca, asa cum a fost in cazul fiului sau, Dwight D. Eisenhower, al 34-lea presedinte al Statelor Unite, marile caractere se cresc cu valori bine intiparite in minte, cu libertate, munca multa si, si mai multa disciplina. 

Asadar, daca esti curios cum se creste, si mai ales cum se educa un presedinte, acest capitol va fi exact ce cauti. Insa chiar daca mostenirea de valori de la parintii sai a fost foarte bogata, Dwight D. Eisenhower a fost departe de ceea ce se numeste un caracter perfect, luptandu-se toata viata cu propriile accese de furie si vicii. Meritul sau a fost insa ca a reusit sa isi creeze un al doilea sine pentru a reusi sa fie un presedinte cat mai bun, ca si-a pastrat simplitatea, fiind dispus sa para mai prost decat era de fapt si ca a pretuit moderatia, echilibrul si prudenta.  De altfel, discursul sau de la sfarsitul mandatului prezidential este si astazi un exemplu perfect al moderatiei puse in practica.

Capitolul 4: LUPTA

Povestea de viata pe care o vei descoperi in acest capitol este cea a lui Dorothy Day, legendara activista catolica care l-a descoperit pe Dumnezeu dupa o viata plina de incertitudini si de zbucium. Facem asadar o lunga, dar frumoasa calatorie prin numeroasele aventuri ale unei femei pasionale, indragostite de lectura si dornice de a construi o lume mai buna si observam incredibila ei transformare in momentul in care il descopera pe Dumnezeu, odata cu nasterea fetitei sale. 

Dorothy Day ajunge astfel sa se dedice Bisericii Catolice cu pretul renuntarii la persoana care ii era cea mai draga si isi descopera adevarata vocatie, aceea de a crea o societate in care oamenilor sa le fie mai usor sa fie buni. Dar adevaratul scop al Miscarii Muncitorilor Catolici, organizatia caritabila pe care a deservit-o pana la sfarsitul vietii era unul inca si mai nobil, si anume, acela de  a oferi un model al felului in care ar arata lumea in cazul in care crestinii ar duce intr-adevar viata pe care Evangheliile o poruncesc si o indragesc. 

Isi gaseste astfel in fericirea altora propria fericire si ajunge sa afirme, la finalul unei vieti de singuratate, de renuntari si suferinte ca "marele meu noroc a fost ca l-am avut pe El in minte pentru atata timp in viata mea!”.

Capitolul 5: STAPANIREA SINELUI

George Marshall a fost un general, diplomat si politician american, distins cu Premiul Nobel pentru Pace si autorul celebrului Plan Marshall. Dar dincolo de faptul ca a fost un secretar de stat si un strateg militar foarte bun, George Marshall are si o poveste de viata  cu adevarat impresionanta. Povestea lui de viata este despre curaj si onoare, despre disciplina morala, despre scopuri nobile si ambitii mari, despre statornicie si sobrietate, dar si despre un suflet maret. Descopera-o aici si foloseste-o pentru a-ti spori propriile ambitii, dar si pentru a deprinde arta stapanirii de sine.

Vei vedea cum, si in cazul lui, pretul virtutilor sale, a constat intr-o serie de sacrificii la care viata l-a supus. Desi a fost una dintre cele mai respectate personalitati ale secolului trecut, desi a fost un strateg cum putini altii au mai existat si a avut un spirit de sacrificiu cum rar se mai intalnesc, a fost nevoit sa accepte distanta pe care ceilalti au pastrat-o fata de el, dar si solitudinea, in urma mortii premature a sotiei sale. Dar asta nu i-a afectat in niciun fel autocontrolul emotional si autodisciplina permanenta, in plus, oricat de mari i-au fost realizarile de-a lungul unei vieti incununate de glorie, a ramas pana in ultima clipa de o modestie demna de marii lideri:

"Ingropati-ma simplu, ca pe orice ofiter obisnuit al armatei SUA care si-a servit tara cu onoare. Fara multa zarva. Fara ceremoniale elaborate. Tineti o slujba scurta, limitati lista de invitati la familie. Si, mai presus de toate, faceti-o in liniste.”

Capitolul 6: DEMNITATEA

Philip Randolph a fost un militant afro-american pentru drepturile civile. Prin perseverenta si curaj el si-a vazut in cele din urma visul implinit, iar visul lui era realizarea pacii sociale prin dreptate sociala. El a fondat primul sindicat al cetatenilor de culoare din Statele Unite. A fost crescut sub deviza responsabilitatii si moralitatii, astfel incat la maturitate a luptat impotriva oricarei tendinte de libertinaj sau lene morala prin acte constante de stapanire de sine.

Povestea lui ne ilustreaza cum s-a schimbat in timp sensul expresiei "spirit civic”. Daca astazi ea se refera la cineva care scrie petitii si organizeaza marsuri si proteste, in trecut spiritul civic caracteriza o persoana care isi infrana propriile pasiuni si isi modera opiniile pentru a obtine un consens mai larg. In cazul lui Randolph spiritul civic a insemnat o combinatie intre radicalismul politic si traditionalismul personal. El este cel care a mediat una dintre cele mai  lungi si mai amare lupte ale miscarii sindicale din secolul XX, obtinand drepturi pentru cetatenii de culoare si luptand cu inversunare impotriva discriminarilor la care erau supusi acestia.

Tot aici aflati si povestea altui militant infocat pentru drepturile civile, Bayard Rustin care a pus umarul la incheierea apartheidului in Africa de Sud. Autorul, concluzioneaza poetic ca, povestea acestor doi militanti pentru drepturile civile intruchipeaza aproape perfect conceptia ca oamenii imperfecti stapanesc puterea intr-o lume decazuta.

Capitolul 7: DRAGOSTEA

George Eliot a fost printre scriitorii fruntasi ai erei victoriene, romanele ei fiind o analiza realista a societatii provinciale englezesti din acea epoca. Pe numele ei adevarat Mary Anne Evans ea si-a semnat romanele cu un nume barbatesc din dorinta de a fi luata in serios. Calitatile sale personale pe care oamenii aveau sa le regaseasca mai tarziu in scrierile semnate de George Eliot au fost: onestitatea intelectuala intensa, dorinta neobosita de a trai conform constrangerilor constiintei sale, un curaj uimitor in fata presiunii sociale, o dorinta de a-si consolida caracterul prin alegeri grele necesare, dar si un pic de egocentrism, o tendinta de a se prezenta ca vedeta a propriei sale melodrame, o dorinta intensa de dragoste din partea barbatilor, chiar si cand punea acea dragoste in pericol.

Desi a cunoscut succesul in plan literar, singura ei mare dorinta de-a lungul vietii a fost aceea de a fi iubita, o dorinta care isi avea originile intr-o copilarie in care a fost lipsita de afectiune. Poate de aceea, mai tarziu avea sa fie convinsa de faptul ca dragostea si compasiunea umana pot servi drept baza pentru propria moralitate ca substitut pentru crestinismul in care nu putea crede cu adevarat. Descopera asadar un minunat eseu despre dragoste si o frumoasa poveste de iubire care exemplifica cum nu se poate mai frumos cum modeleaza dragostea caracterul.

Capitolul 8: DRAGOSTEA PORUNCITA

Sfantul Augustin a fost unul dintre cei patru parinti ai bisericii latine ai Antichitatii tarzii si un important filosof, dar povestea lui de viata nu este tocmai cea a unui individ exemplar. Ba dimpotriva. Insa cautarile sale interioare, care au avut ca punct de plecare chiar propriile pacate au dus la transformarea profunda a caracterului sau, ajungand in cele din urma sa simta o dorinta brusca de a se lepada de placerile lumesti, finite, si de a trai intru Hristos. 

Cautarile sale asidue de a intelege sursa pacatului dar si modul in care ne-am putea indeparata de el au dus in cele din urma la descoperirea propriei umilinte si la constientizarea faptului ca placerile acestei lumi sunt cele mai delicioase atunci cand sunt savurate in contextul mai vast al iubirii transcendentale fata de Dumnezeu.

Capitolul 9: EXAMINAREA SINELUI

Soarta nu a fost prea generoasa cu poetul, eseistul si dramaturgul englez Samuel Johnson, insa conditiile vitrege in care s-a invatat sa traiasca inca de mic copil nu l-au impiedicat  sa fie extrem de suspicios in privinta indulgentei de sine si foarte riguros in legatura cu cerintele morale pe care le avea de la el insusi. Astfel el a reusit, prin munca asidua sa isi transforme handicapurile si limitarile in avantaje si s-a folosit de propriile temeri si incertitudini pentru a-si influenta cititorii si a incerca sa ii transforme in niste fiinte mai bune, pentru ca, spunea el: "Datoria unui scriitor este intotdeauna sa faca lumea mai buna”.

Tot aici vei descoperi o interesanta paralela intre Samuel Johnson si Michel de Montaigne si a modului in care fiecare dintre ei a incercat sa oglindeasca in scrierile sale constientizarea profunda a sinelui. Astfel, in timp ce Johnson sustine ca un caracter se sculpteaza prin confruntarea cu evenimentele intense ale lumii reale, nu izolat de ele, Montaigne crede ca acelasi lucru este posibil prin simpla observatie blanda. Samuel Johnson si-a slefuit caracterul luptand cu dificultatile si reusind sa le invinga, aceasta fiind in conceptia lui cea mai inalta fericire umana, in opozitie cu: "cel a carui viata a trecut fara sa lupte si nu se poate lauda nici cu succes, nici cu merit, si se poate considera doar o umplutura inutila a existentei.”

Capitolul 10: MARELE EU

Traim in epoca meritocratiei, a preamaririi sinelui si a retelelor sociale unde fiecare isi creeaza un eu mai optimist, mai frumos si mai bun din cauza unei presiuni competitive pe care cu totii o resimtim intr-un fel sau altul. Societatea a trecut peste noapte de la cultura Micului Eu la cea a Marelui Eu, conditii in care fiecare dintre noi petrece mai mult timp in vederea impulsionarii ascensiunii spre succes a lui Adam I exterior,  cu pretul de a-i acorda mai putina energie si atentie lumii interioare a lui Adam II.

Asistam astfel la o schimbare de paradigma in ceea ce priveste semnificatia cuvantului caracter. El este folosit astazi mai putin pentru a descrie trasaturi precum altruismul, generozitatea, sacrificiul de sine si alte calitati care fac uneori succesul lumesc mai putin probabil. In schimb, este folosit pentru a descrie trasaturi precum autocontrolul, curajul, rezistenta si tenacitatea, calitati care fac succesul lumesc mai probabil. 

Autorul atrage astfel atentia asupra modului in care presiunea de a reusi in lumea lui Adam I a "infectat” chiar si relatiile dintre parinti si copii, lasand "gauri” in inimile multor copii. Mai mult decat atat, spatiul mental rezervat in trecut luptei morale a fost ocupat treptat de lupta pentru a se autorealiza a indivizilor. Moralitatea a fost inlocuita de utilitate. Adam II a fost inlocuit de Adam I. Prin urmare, marea provocare a vremurilor noastre, crede autorul, ar trebui sa fie aceea de a incerca sa depasim acest stadiu in care traim doar o viata exterioara insuficienta si sa ne rezervam mai mult timp unei vieti interioare bogate. Cum? Autorul face aici o recapitulare a ideilor acestei carti, pe care o numeste Codul umilintei si care alcatuiesc o imagine coerenta a lucrurilor pentru care sa traim si a modului in care sa traim. Dar frumusetea acestei carti consta in primul rand in mesajul ei pozitiv care sustine ca, cu totii avem defecte si slabiciuni, lucru perfect normal si firesc, dar ca cei mai buni dintre noi se straduiesc continuu sa le depaseasca culegand in final satisfactia unei vieti traite cu sens.

"Vestea buna a acestei carti este ca e in regula sa ai cusururi, deoarece toata lumea are. Pacatul si limitarea sunt tesute prin viata noastra. Cu totii suntem impiedicati, iar frumusetea si sensul vietii se gasesc in impiedicare – in recunoasterea impiedicarii si incercarea de a deveni mai gratiosi pe masura ce trec anii.”