Descriere - Dreptul diplomatic si dreptul consular, 2011
Intr-o lume aflata in plin proces de globalizare, dar si in schimbare continua si profunda (subjuganta), de cooperare in mod inevitabil fructuoasa, dar si de confuntare si contestari parca greu de depasit, cu un numar tot mai mare de state care si-au multiplicat si diversificat relatiile, dar intre care se accentueaza interdependenta - mergandu-se pana la constituirea de grupari si chiar contopiri de entitati statale pe anumite segmente, cu o prezenta notabila, dar si resimtita de comunitatea internationala, a mecanismelor de cooperare - care sunt organizatiile internationale, cand datorita mijloacelor existente, s-au stabilit contacte, intre oameni si s-a dezlantuit o circulatie trepidanta pe tot globul pamantesc; in acest cadru relatiile diplomatice si consulare se detaseaza cu pregnanta din ansamblul de relatii, iar ambasadele si consulatele sunt omniprezente in viata noastra. Nevoia cunoasterii, regula dupa care aceste relatii se desfasoara (Dreptul diplomatic si Dreptul consular), devine acuta si depaseste cercul specialistilor, fiind esentiale in viata si activitatile fiecaruia dintre noi; cunostintele din acest domeniu constituie o componenta substantiala din ceea ce se cheama cultura generala civica a omului din era moderna. Viata normala, pe care in mod legitim ne-o dorim si protectia de care avem nevoie sunt posibile doar daca relatiile diplomatice si consulare se desfasoara cu respectarea riguroasa a regulilor stabilite, iar la aceasta concura si faptul ca noi suntem bine informati despre posibilitatile de care dispunem in acest scop; larga informatie cultiva opinia generala.
Daca problematica diplomatico-consulara apare extrem de complexa, cu aspecte delicate si implica stapanirea subtilitatilor mai ales juridice din domeniul interstatal, cunoasterea ei cat mai larga in randul populatiei este cu atat mai utila in general, si foarte interesanta pentru cercetatori, studierea acesteia oferind nu numai raspunsuri de care avem nevoie, dar si satisfactia pe care o presupune cunoasterea ca atare.
