Descriere - Dreptul asigurarilor
Asistam azi, mai mult ca oricand, la dezintegrarea dreptului privat in domenii functionale care au devenit cele mai dinamice ramuri ale dreptului: dreptul muncii, dreptul mediului, dreptul informatiei, dreptul asigurarilor etc. Principalele lor caracteristici sunt o abordare functionala, pragmatica, non-dogmatica si o combinatie intre aspecte de drept privat si de drept public. Maniera in care este abordat azi dreptul privat in general este pragmatica, mai putin dogmatica si deductiva; se acorda mai multa atentie consecintelor, regulilor si deciziilor juridice. Nu se mai acorda o atentie atat de mare textelor, in special codurilor, iar accentul cade mai degraba pe alti formanti juridici, institutii juridice, actori juridici (legislatori, "oameni ai legii”) si pe strategiile lor, cu alte cuvinte pe dreptul in practica. Nu in ultimul rand, in dreptul actual nu se mai tine seama in aceeasi masura de granitele traditionale dintre discipline (dintre dreptul public si cel privat, dintre drept si stiintele sociale). Cu toate aceste actuale caracteristici ale dreptului privat in general, succint prezentate, nu trebuie uitata esenta, si anume aceea ca dreptul are nevoie de substanta si de forma in masuri legale. De aceea, gasirea unui echilibru satisfacator intre forma si substanta, intre argumentele formale si cele substantiale, este asa cum s-a spus, marea provocare cu care se confrunta acum dreptul privat. Obiectul de studiu al multora dintre teoreticienii dreptului este dreptul pozitiv al propriei tari. Acestia studiaza felul in care trebuie rezolvat, in cadrul sistemului de drept respectiv, un anumit caz (care este legea aplicabila), cum poate fi pozitionata in sistem o noua decizie luata de o instanta, de regula de Inalta Curte, si cum poate fi gandit mai departe un sistem juridic. De aceea, pentru un teoretician de drept privat cea mai specifica si mai prestigioasa activitate este aceea de a scrie un manual (sau o adnotare) cu privire la o anumita parte a dreptului. Cu cat manualul este mai utilizat de instantele de judecata, cu atat succesul autorului este mai mare. Multi teoreticieni doresc sa scrie despre ceea ce este util in practica. Legislatorul furnizeaza reguli distincte, teoreticienii le determina implicatiile lor practice, iar instantele decid ce semnifica fiecare regula distincta in cazuri specifice. In lumea academica exista dezbateri foarte aprinse, a caror miza este conceputa mai degraba prin prisma reputatiei: cine este capabil sa ofere o descriere adecvata a legii, cu privire la o anumita chestiune, si mai putin sau deloc aduce in discutie preferintele normative, politice si economice subiacente. Totodata, se uita ca in miezul acestor dezbateri sa se afle consecintele concrete a mentinerii ori modificarii unor reguli distincte, ba mai mult, se insista pe clarificarea conceptelor si pe stabilirea locului lor in sistemul dreptului.
Despre autor
Gheorghe Botea
Anul publicarii: 2009
Pagini: 368
Editia: I
