Am crezut ca e mai important sa fiu eu fericit, dar acum, cand aud cum va disparea din viata mea cu tot cu copil, fericirea mea nu pare sa mai conteze, fiindca nu pot fi fericit departe de el.
Il iubesc prea mult. Am pus prea mult suflet, fiind acel tati care lipsise sapte ani din viata lui. Sa ma pun pe locul doi a devenit o rutina de cand l-am cunoscut pe Diodor, asa ca decid sa ii ofer in continuare locul unu in viata mea, stiind ca, lasandu-i sa plece, am sa ma uit intr-o zi inapoi si am sa ma caiesc pentru alegerea facuta.
Ii permit orice, de dragul de a-l vedea fericit.
?i ii cumpar dragostea cu fel si fel de lucruri. Lucruri scumpe. Lucruri unicat. Gadgeturi, jucarii, stele, pat in forma de masina, tobogan… si orice altceva ii trece prin cap. Iar el imi da la schimb iubire si… ma striga tati.
- Daca pleci, o sa ma distrugi. Eu… – strang din dinti, constient ca ma arunc pe o gheata foarte subtire –, eu… Va iubesc! Te iubesc si pe tine si pe copil, si nu te voi lasa sa pleci. Poate ca nu va merge, nu stiu, Amina. Sau poate ca va merge si ne vom casatori… Da-mi timp sa ma obisnuiesc cu sentimentele acestea.
Banii aduc fericirea? Sau dragostea
unui copil este mai de pret decat orice avere?
