Descriere - Dosarul Eliade. Reabilitare provizorie, vol. VIII (1967-1970)
MIRCEA HANDOCA: Cel de-al optulea volum al antologiei noastre l-am intitulat Reabilitare provizorie - 1 septembrie 1967–16 iulie 1970. ?n toamna anului 1967 intelectualitatea din Rom?nia a descoperit cu surprindere un nou nume ?n publicistică. Numai cine a trăit acele momente de euforie poate să-şi dea seama ce a ?nsemnat hotăr?rea "organelor" de partid şi de stat de a acorda dreptul de semnătură lui Mircea Eliade. Revistele unde apăreau texte sau comentarea scrierilor sale se epuizau cu repeziciune. Era firesc să fie aşa! 23 de ani numele scriitorului fusese interzis.
?ncă de la ?nceputul lui ianuarie 1967 ?ncepe să se mişte ceva. Marin Sorescu şi Ştefan Bănulescu obţinuseră "viza" să publice La Ţigănci ?n Secolul XX. Afl?nd toate acestea, Mircea Eliade notează: "Ce sentiment curios, să aflu, deodată, că aş putea fi tipărit, cur?nd, ?n ţară, unde ultima carte a apărut ?n 1944... şi ultimul text publicat ?ntr-o revistă a fost, cred, un articol despre Greşelile de tipar ?n Revista Fundaţiilor Regale, aprilie sau mai 1940. Am impresia că-mi anticipez moartea: toate acestea ştiam că se vor ?nt?mpla c?ndva, dar nu acum, ci după moartea mea."
?ncă din primăvara lui 1967 invitaţiile din ţară devin mai insistente. Zaharia Stancu e chiar "generos". La eventuala sosire ?n Bucureşti ?i promite că-i va pune la dispoziţie maşina sa cu şoferul. La 14 august 1967 Ion Jalea, ?ntr-o scrisoare "mă invită, foarte oficial să iau parte la Colocviul Br?ncuşi, organizat la Bucureşti la ?nceputul lui octombrie. ?i răspund oficial şi politicos că nu voi putea participa la acea dată fiind ?n Japonia".
Recuperarea de către autorităţile rom?ne e privită cu ostilitate şi chiar cu proteste violente. Unul dintre cei mai ?nverşunaţi contestatari din r?ndul intransigenţilor e Vasile Posteucă. Chiar şi bunii prieteni s?nt ?mpotriva acestei tipăriri ?n ţară. La 23 noiembrie 1967 Eliade se explică [pentru el ?nsuşi]. "Brutus [Coste] ?l simt furios şi m?hnit că s?nt "recuperat" ?n ţară. ?i e frică să nu se creeze Ťconfuziiť. Teza mea e foarte simplă: am ţipat, de c?te ori am putut - noi toţi - că literatura originală, autentică e sugrumată ?n ţară, că bieţii rom?ni nu pot citi dec?t maculatura marxistă–pompierească etc. etc. Acum ?ncep să tipărească autori valabili (Blaga, Barbu) şi chiar pe cei din exil. Dacă nu e dec?t asta - retipărirea - nu pot face altceva dec?t să mă bucur şi să admit să mă retipărească şi pe mine. Numai dacă aş face declaraţii publice pe placul lor s-ar crea confuzii..."
?n revistele din Bucureşti şi provincie ?ncep să-i apară nuvelele. Se publică, de asemenea studii şi eseuri despre prozator şi savant. Mai mult dec?t at?t! Două volume importante au fost imprimate ?n 1969: Maitreyi. Nunta ?n cer, cu un pătrunzător studiu introductiv al lui D. Micu (reprodus ?n paginile următoare) şi La ţigănci şi alte povestiri, precedat de un excelent eseu al lui Sorin Alexandrescu. Distinsul profesor de la Universitatea din Amsterdam face aici o pertinentă analiză asupra fantasticului operei lui Mircea Eliade. Exegeza sa intitulată Dialectica fantasticului a fost reprodusă recent ?n volumul La ţigănci de Mircea Eliade ?n cinci interpretări (Editura Dacia 2001, pp. 11–30).
Chiar dacă ?n culegerea de faţă suntem nevoiţi să renunţăm la reproducerea prefeţei volumului din 1969, nu putem să nu transcriem o pagină antologică: portretul lui Mircea Eliade, conturat cu talent ?n linii sigure: "Privirea curge de departe, filtrată prin ochelari, adăpostită de o frunte concentrată, puternică; obrazul, bărbia, decupate dur, tăiate de o gură subţire, liniară, crispată. Gesturile febrile, uneori explozive, alteori st?ngace, de obicei stăp?nite, un calm impus, controlat, dincolo de care se zbate neliniştea, ori sur?de, poate, seninătatea. Vorbeşte puţin, mai mult ascultă şi priveşte. Curios, atent la toate, fericit nu să expună, ci să ?nveţe. O bucurie a dialogului, purtat cu o presiune aproape adolescentă, epurată de orice vanitate. Retragerea ?n tăcere şi ?n aburii pipei, pentru ca celălalt, eliberat de apăsarea Savantului, să-şi releve mai firesc propria-i originalitate. Prevenitor, simplu, spontan, cu tact şi cu distincţie, ?n orice ?mprejurare, cu o franciscană bl?ndeţe. O prezenţă intensă, vidată uneori de o bruscă retragere ?n sine, ca apele supte, ad?nc, ?n păm?nt. Modest, incredibil de modest, dar cu un simţ cert al valorii. O candoare care se bucură copilăreşte de frumuseţile zilnice ale lumii, sau poate o ?naltă ?nţelepciune, eliberată de contingent, contempl?nd veacul şi veacurile"...
Anul apariţiei: 2003
Nr. pagini: 264 / Format: 13 x 20 cm, broşat
Coperta: Dan Stanciu
ISBN: 973-669-017-2
