Din mainile valahilor schismatici... Romanii si puterea in Regatul Ungariei medievale (secolele XIII-XIV) - Ioan-Aurel Pop - Editia a II-a revazuta, adaugita si ilustrata - Pop, Ioan Aurel

Descriere - Din mainile valahilor schismatici... Romanii si puterea in Regatul Ungariei medievale (secolele XIII-XIV) - Ioan-Aurel Pop - Editia a II-a revazuta, adaugita si ilustrata

Proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, aparut sub egida Academiei Romane - Centrul de Studii Transilvane si recomandat de Revista Sinteza

Romanii au fost la putere in Transilvania secolelor al XIII-lea si al XIV-lea, alaturi de nobili, de sasi si de secui, dar tot atunci a inceput si s-a produs treptat, dar implacabil, indepartarea lor ca grup distinct de la conducere. Mai intai, ei erau de credinta "greceasca” si – conform mentalitatii timpului – nu mai puteau fi la putere intr-un stat de credinta "latina”, campion al misionarismului catolic, intr-un stat care se revendica drept "apostolic” si "marianic” (protejat de Fecioara Maria), avand menirea declarata sa lupte pe toate caile, inclusiv cu armele, contra "paganilor, a ereticilor si a schismaticilor”.

S-a vazut repede ca acesti romani cuprinsi in Transilvania si in Ungaria prelungeau masa poporului lor situat spre sud si spre est, ca erau nesiguri in fidelitatea lor fata de rege si coroana, ca intretineau, la inceput mai mult inconstient si intuitiv, legaturi cu fratii lor de peste munti, de care ii legau atatea caracteristici comune, inclusiv vechi formatiuni politice care "incalecau” Carpatii.

Increderea autoritatilor oficiale ale Transilvaniei si Ungariei in romani a inceput sa scada, pe masura ce sporea suspiciunea romanilor fata de aceste autoritati. Era tot mai clar ca, in stapanirea solida si in exploatarea Transilvaniei, autoritatile nu se puteau baza prea serios pe romani. Mult mai de incredere pentru rege si apropiatii sai erau nobilii (cei facuti nobili de catre suveran), sasii, secuii etc., adica acele grupuri de oameni – majoritatea colonisti, veniti mai de departe sau mai de-aproape – daruite cu pamanturi si apoi cu largi privilegii. (Ioan-Aurel Pop)

* * *

Ioan-Aurel Pop este un istoric roman, profesor universitar si membru al Academiei Romane. Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Romane, a condus si Institutul Cultural Roman din New York (S.U.A.), precum si Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia (Italia). Din martie 2012, este Rectorul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Din 2015, este presedintele Comitetului National al Istoricilor din Romania si reprezentantul Romaniei in Comitetul International de Stiinte Istorice. Membru in diverse academii si organizatii stiintifice nationale si internationale, visiting professor al unor universitati din S.U.A., Franta si Italia, acad. prof. Ioan-Aurel Pop este, de asemenea, autor a peste cincizeci (50) de carti, tratate si manuale, si a peste trei sute (300) de studii si articole, publicate la edituri de prestigiu si in periodice din peste 20 de tari din Europa, America si Asia. Temele predilecte de cercetare fac parte din domeniul istoriei medievale si moderne timpurii: institutii ale Transilvaniei, relatii intre Tarile Romane, natiunea medievala, raporturi romano-maghiare, paleografia latina si limba latina ca limba a izvoarelor.

Nr. de pagini : 530
Anul aparitiei : 2017