Descriere - Dictionar scolar de omonime (include acces la varianta digitala)
[LS-2024]
In lingvistică, omonimia se referă la un grup de cuvinte care au aceeași ortografie și pronunție, dar au sensuri diferite. Starea unor cuvinte de a fi identice sau cvasi-identice in aspect și pronunție se numește omonimie, iar cuvintele din această categorie se numesc omonime.
Omonimul este un cuvant care are aceeași formă și aceeași pronunție cu alt cuvant sau cu alte cuvinte, de care diferă ca sens și ca origine.
Etimologie
Cuvantul "omonim” provine din limba greacă veche, fiind un cuvant compus pentru a cărui construcție s-au folosit prefixul homo (ὁμο), desemnand "la fel”, și sufixul ṓnymos (ώνυμος), insemnand "nume”. Se poate referi la două sau mai multe concepte lingvistice, care se desemnează "același nume”. Termenul este, ca atare, ambiguu și necesită dezambiguizare.
Ambiguitatea termenului de omonimie poate fi clarificată urmărind tabelul alăturat in care omonimia, omografia, omofonia, heteronimia, heterografia, polisemia și capitonimia sunt explicate separat, prin diferențiere, intr-o modalitate cuantificată.
Deloc surprinzător, pot exista neclarități sau ambiguități chiar in cazul unor surse considerate "sigure”.
Definiții
Intrarea pentru "omonime” in Enciclopedia Britanica (ediția a 14-a) spune că "omonimele sunt cuvinte scrise la fel dar cu sens total diferit și că omonimele sunt cuvinte asemănătoare ca pronunție din cauza accentului”. Pe de altă parte, omonimele sunt definite in Dicționarul Oxford al limbii engleze (ediția a doua) ca "un cuvant cu aceeași scriere ca altul, dar cu origine și ințeles diferite.”
Omonimele se pot clasifica astfel:
Omonime lexicale – aceeași clasă morfologică, sens diferit:
broască – substantiv, cu sensul de amfibian;
broască – substantiv, cu sensul de mecanism.
Omonime gramaticale – același sens, aceeași parte de vorbire, dar persoane diferite:
vin – verb, timpul prezent, persoana I, numărul singular;
vin – verb, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural.
Omonime lexico-gramaticale – clasă morfologică diferită, sens diferit:
sare – substantiv, cu sensul de aliment;
sare – verb, cu sensul de a sări.
Similar, o "bancă”, o "bancă” de conturi și o "bancă” de schimb au in comun doar scrierea și pronunțarea, dar nu și ințelesul.
ISBN: 978-606-94671-2-1
Anul aparitei: 2018
Format: 13x20 cm
Numar pagini: 325