Descriere - Diavolul invrajbitor al lumii dupa credintele poporului roman
Cartea lui Tudor Pamfile grupeaza 30 de naratiuni, in centrul sau la periferia carora se afla Diavolul, in cateva din ipostazele sale posibile ca intruchipare a raului. In calitatea lui de Nefrate ("Nefartatul”), diavolul participa la crearea lumii, la facerea pamantului, conlucrand cu Bunul Dumnezeu. In spatiul legendelor cosmogonice romanesti, Diavolul (Satana, Nefartatul) e partas la viata lumii, incepand chiar de la creatie. Aici el nu are misiunea distructiva din Biblie, ci tot una de creatie, dar de creatie negativa prin imperfectiunile ei si prin modul in care contrazice armonia divina. Uneori gestul dumnezeiesc intervine si integreaza lucrul mainilor Diavolului in armonia cosmica, dandu-i si lui armonie. Cu totul alta este pozitia diavolului in basm, unde el joaca un rol "cu totul nevoias si e adesea pacalit sau redus la neputinta prin propria sa imbecilitate”. Tot intr-o zona de granita se situeaza si povestirile despre femeia cea rea, care ii face viata amara diavolului insusi. Cand barbatul isi recupereaza nevasta, scapandu-l pe diavol de ea, acesta, drept recompensa, il imbogateste: intra in fiica unui imparat si iese la porunca omului, iar cand refuza sa-l mai slujeasca pe salvatorul sau, acesta il ameninta cu aducerea femeii cicalitoare.
Legende medievale, parabole biblice, povestiri moralizatoare sau hazlii, naratiunile adunate in acest volum ilustreaza o data in plus calitatea de capatai a autorului – aceea de culegator. Desi pornirea teoretica si polemica din primele pagini se stinge treptat, lasand cititorului de atunci si de acum placerea lecturii literare a textelor – unele transcriind cu destula fidelitate graiul si formulele locale, altele usor "indreptate” urmand modelul greu de atins al genialului humulestean, altele prelucrari ale unor scriitori populari precum Anton Pann si Petre Dulfu – cartea de fata nu se impotriveste unei lecturi etnologice/antropologice, ba chiar o stimuleaza.
