Descriere - Dialog cu tacerea, partea I
ILUMINAREA E UN BANC FARA CUVINTE
Treaba asta cu iluminarea sta cam asa: Tot auzi un banc care iti place, te atrage, dar nu-i prinzi finalul. Ii ratezi mereu spilul. Devine frustrant, chiar agasant. Continui insa sa-l asculti, atractia e irezistibila, n-ai cum sa te lasi pagubas. Ceva din tine vrea cu tot dinadinsul sa inteleaga bancul. La un moment dat, dupa ascultari repetate, se produce declicul. In sfarsit te prinzi de gluma. Un hohot de ras eliberator se instaureaza pe fata ta. O relaxare minunata te cuprinde. Ce simplu era! Te duceai cu gandul in toate directiile ca sa surprinzi esenta. Si ea e atat de simpla, de evidenta, de la indemana. Acum, ai vrea sa spui si tu bancul mai departe. Entuziasmat, te apuci de treaba. Mai intai esti stangaci, nu-ti vin cuvintele. E si greu, bancul e minunat fara cuvinte. Cand trebuie sa-l spui, apar problemele. Cuvintele par sa nu se potriveasca exact. Si totusi, farmecul e mult prea mare ca sa renunti. Insisti sa-l spui si iata ca vorbele incep sa-ti fie din ce in ce mai ticluite. Bancul suna din gura ta din ce in ce mai real. Vezi cum cei care te asculta reactioneaza diferit. Unii zic ca stiu si ei bancul, l-au auzit de multe ori. Tu vezi insa ca sunt dintre cei care nu l-au inteles. Rad fals la el si se prefac stiutori. Altora nu le place genul asta de bancuri si spun ca preferau sa fii ca mai inainte, sa spui bancurile obisnuite, cele pe care le inteleg si le plac si lor. Iar altii, ca si tine odinioara, fac eforturi sa se prinda de final. Pentru ei vei spune bancul in continuare. Dar in special o vei face pentru tine. Savoarea de a-l spune e incomparabila cu orice altceva. De fiecare data cand il spui, observi cum cuvintele vin de la sine, bancul pare ca se spune singur. Multi altii devin interesati sa te asculte, sa dezlege si ei deznodamantul final. Asta te motiveaza in plus. Nu te agati de rezultat, stii ca nu-l poti decide tu pentru ascultatori, pentru cautatori. Stii insa ca cei mai sinceri si mai dornici dintre ei il vor deslusi. Cand se va intampla, nu stii. E la mana gratiei. Bancul isi reveleaza finalul la momentul cand fiecare e pregatit sa-l desluseasca. Fiecaruia ii pica fisa la momentul potrivit. A fi atras si a-l asculta atent e coacerea de care are nevoie. Intai apare magia negativa, sa-i zic asa. Tanjirea, frustrarea, neintelegerea, efortul – asta e magia negativa. Apoi, brusc, se produce declicul si se instaureaza pacea, relaxarea profunda, intelegerea finala. Asta e magia pozitiva. Asta nu mai dispare. O porti cu tine de aici inainte. Devii (sau nu) purtatorul de cuvant al ei, al bancului universal. Un banc minunat, lipsit de cuvinte! Si totusi, atat de minunat incat isi gaseste singur cuvintele sa se spuna pe sine.
