Descriere - Despre prietenie
Putine opere morale ale lui Cicero au fost scrise mai liber, mai direct, mai convingator, si putine au cucerit admiratia cititorilor din toate timpurile ca Laelius sau Despre prietenie, caci in ea vorbeste nu numai carturarul, ci omul si prietenul, care evoca, intr-un moment de mare framantare sufleteasca, pretul si farmecul prieteniei, de care n-a fost niciodata lipsit.
Lucrarea e dedicata lui T. Pomponius Atticus, prietenul de-o viata, si invie, prin titlu si cuprins, o alta prietenie rara - omnia praeclara rara - aceea dintre Laelius inteleptul si Scipio cel Tanar. Data compunerii ei se fixeaza prin noiembrie-decembrie 44: in prefata cartii a ll-a la De divinatione publicata in lunile urmatoare mortii lui Cezar, Cicero, facand o trecere in revista a lucrarilor lui filozofice, n-o aminteste; din introducerea la De amicitia aflam ca De senectute, dedicata de asemenea lui Atticus, aparuse mai inainte, probabil inainte de Idele lui Martie; in De officiis vedem ca lucrarea fusese publicata ("dar despre prietenie am vorbit intr-alta carte, intitulata Laelius"); exemplul tiranului care nu se poate bucura de prietenii adevarate, ilustrat in De amicitia prin persoana regelui Tarquinius Superbus (28, 35,53), e probabil o aluzie la Cezar, precum amintirea lui Coriolan (36, 42), care pornise razboi impotriva patriei lui, e o aluzie la Marcus Antonius, cu care lupta incepuse (Filipica a lll-a e rostita la 20 decembrie 44). Mobilitatea acestui spirit, care in asemenea grele imprejurari gaseste ragazul compunerii unei astfel de lucrari, de atata elevatie a gandirii, de atata seninatate a reflectiei morale si de atata cuceritoare frumusete a formei, e uimitoare. In setea lor dupa cautarea "izvoarelor" de care autorul s-ar fi folosit, cercetatorii nu dovedesc mare lucru: "isi reprezinta pe Cicero aservit unui text pe care nu-i slabeste din ochi decat spre a cauta un altul", zice cu dreptate Laurand. Ni se spune, dupa o informatie a lui Aulus Gellius, ca e posibil ca Cicero sa fi citit cartea lui Teofrast cu acelasi titlu si ca s-a putut inspira din alte lucrari, astazi pierdute: "Dar ne putem consola - continua acelasi invatat francez - ca nu gasim raspuns la toate aceste intrebari, caci ele sunt, pana la urma, secundare; ceea ce face interesul lucrarii De amcitia nu sunt tratatele astazi uitate, ci farmecul unic pe care Cicero a stiut sa-l puna aici, si acesta a facut opera lui nemuritoare" (pag. VIII).
Lucrarea este imaginata ca o discutie ce-ar fi avut loc in casa lui Laelius, in anul 129, cateva zile dupa moartea misterioasa a lui Scipio cel Tanar. Momentul este acelasi in care se plaseaza si discutia din De republica, la care Laelius era unul din convorbitorii principali; cativa dintre interlocutorii acelei opere sunt amintiti si aici. Mai varstnic cu cativa ani decat Scipio, Laelius il insotise pe cuceritorul Cartaginei in al treilea razboi punic, fusese de doua ori consul, facuse alaturi de el campania din Spania, care se terminase prin cucerirea cetatii Numantia (anul 133), avea aceleasi convingeri filozofice si aceeasi atitudine politica conservatoare; prieten cu istoricul Polibiu si cu filozoful Panaetius, pe care-l gazduia in casa iui, avea acelasi ideal cultural ca si Scipio - sinteza originala intre traditia nationala si cultura greaca - si aceleasi preferinte si gusturi literare, fiind in stranse relatii cu scriitorii cei mai de seama ai timpului: satiricul Luciliu, Terentiu, autorul de comedii, Pacuvius, nepotul lui Ennius, vestit prin tragediile sale, pe care-i si citeaza in De amicitia. Cele doua fiice ale lui Laelius erau maritate, una cu Q. Mucius Scaevola, supranumit Augurul (ca sa se deosebeasca de ruda sa Scaevola, Marele Pontifice), vestit jurisconsult al vremii, pe langa care Cicero isi facuse ucenicia in stiinta dreptului prin anul 88; cealalta, cu C. Fannius, autor al unor Anale, o istorie a Romei apreciata. Cicero pretinde ca Q. Mucius Scaevola ii relatase discutia despre prietenie pe care Laelius o avusese cu cei doi gineri ai sai si pe care el nu face decat s-o reproduca. Nu e propriu-zis o discutie, ci mai degraba o expunere continua a lui Laelius in fata celor doi auditori mai mult decat interlocutori. Ideile se desfasoara cu mai multa libertate ca in Cato Maior, fara diviziuni riguroase, fara afirmatii surprinzatoare care cer efort de argumentare si o virtuozitate nu totdeauna convingatoare, caci Cicero vorbeste nu spre a dovedi o teza, ci spre a-si infatisa temeiurile convingerii la care ajunsese prin lecturi diferite, prin experienta proprie si prin meditatie, ca prietenia e, dupa virtute, bunul cel mai de pret al omului, mijlocul prin excelenta de-a atinge desavarsirea morala.
G. Gutu
Aceasta colectie va ofera, in flux, proze scurte, mici antologii de poezie, piese de teatru, scenarii de film, eseuri etc. - texte esentiale ale unor autori consacrati, din diferite epoci, pentru toate varstele si pentru toate gusturile. Astfel, seara de seara, in schimbul unor petreceri de timp sterile si aducatoare de uitare, va propunem lecturi placute, in stare sa va incante sufletul si sa va innobileze cugetul.
Despre prietenie. Stralucit om politic si ganditor roman, remarcabil orator al Romei Antice, Marcus Tullius Cicero (106-43 i.Hr.) a intrat in legenda ca salvator al patriei sale de uneltirile lui Catalina. Putine opere morale ale lui Cicero au fost scrise mai liber, mai direct, mai convingator, decat Laelius sau Despre prietenie, caci in ea vorbeste nu numai carturarul, ci si omul si prietenul, care evoca, intr-un moment de mare framantare sufleteasca, pretul si farmecul prieteniei, de care n-a fost niciodata lipsit.
Nimic, intr-adevar, nu e mai vrednic de iubire decat virtutea, nimic care sa ne imbie mai mult la iubire, de vreme ce noi iubim intr-un fel, pentru virtutea si cinstea lor, chiar oameni pe care nu i-am vazut niciodata. Cui nu-i place sa-si aminteasca cu dragoste plina de afectiune de Caius Fabricius si de Manius Curius, pe care nu i-a vazut niciodata? Dar cine nu-i uraste pe Tarquinius Superbus, pe Spurius Cassius si pe Spurius Maelius? in Italia s-au dat lupte pentru suprematie cu doi comandanti, cu Pirus si cu Hanibal; impotriva unuia, din cauza cinstei lui, nu suntem prea porniti; pe celalalt, din cauza cruzimii lui, aceasta cetate il va uri totdeauna.
An de aparitie: 2001
Numar pagini: 40
ISBN: 973-8358-02-7
