Descriere - Despre intelepciunea anticilor
Francis Bacon a fost unul dintre fondatorii sistemului modern al filosofiei politice in rand cu cei mai mari ganditori precum Isaac Newton, John Locke, Immanuel Kant, Thomas Hobbes si Jean Rousseau. Despre intelepciunea anticilor (De sapientia veterum) a fost publicata in anul 1610. Lucrarea se prezinta ca o incercare de interpretare filosofica a unora dintre cele mai cunoscute mituri antice grecesti, fiind redate cu precadere ideile poetilor care au pus in circulatie aceste mituri. Astfel, sub masca talmacirii ideilor filosofice ale unor intelepti din vremuri stravechi, talmacire pe care autorul o considera anevoioasa si supusa arbitrariului, Bacon isi exprima propriile idei si pareri. In carte, autorul enumera treizeci si unu de fabule antice, sugerand ca acestea contin invataturi ascunse pe diverse teme precum morala, filosofia, religia, politica, stiinta si arta. Doua dintre capitolele din carte, "Cupidon sau Atomul", si "Proteus sau Materia" sunt considerate o parte importanta a filosofiei stiintifice a lui Bacon.
Dintre ideile politice cele mai indraznete si actuale ale cartii amintim: soarta principilor este nestatornica (cap. II); regii trebuie sa fie uniti cu popoarele lor (cap. II); indelunga obisnuinta a conducerii ii transforma pe regi in tirani (cap. II); popoarele asuprite de tirani sfarsesc prin a se rascula (cap. II); prin decrete intelepte si prin blandete se poate redobandi increderea poporului mai mult decat prin represiuni severe (cap. II); tratatele, promisiunile, juramintele principilor sunt nesigure si nestatornice (cap. V); principii sunt cel mai adesea lacomi, ambitiosi si de rea-credinta (cap. V); un razboi nu trebuie facut decat din motive temeinice si pentru apararea unei cauze drepte (cap. VII); subjugarea popoarelor vecine este condamnabila si trebuie sa fie evitata (cap. VII); este drept razboiul dus pentru dezrobirea unui popor de tiranie (cap. VII).
Dintre ideile despre problemele de filosofia naturii se impune in primul rand aceea despre structura corpusculara a materiei (cap. VI); dupa care urmeaza ideea ca, despre originea Universului, conceptia filosofica atomista este cel putin tot atat de probabila cat este conceptia biblica creationista (cap. VI); exista continuitate intre regnurile aparent discontinue ale naturii: uman, animal, vegetal si fizic, si ca ele sunt deci de aceeasi esenta materiala (cap. VI); materia este vesnica, cantitatea ei din Univers ramanand neschimbata, iar lumea este pieritoare (cap. XII); nasterea lumii s-a facut prin trecere treptata de la dezordine la ordine (cap. XII); lumea a luat nastere prin miscarea naturala a atomilor (cap. XVII) - si asa mai departe.
De asemenea, autorul prezinta cateva idei interesante de filosofia religiei, printre care urmatoarele: razboaiele religioase, necunoscute de antici, sunt o pacoste a timpurilor moderne, adusa de crestinism; religia, mai cu seama cea crestina, este izvor de fanatism, iar fanatismul este izvor de jafuri, maceluri, crime, razboaie; deosebirile de credinte religioase, pana si in sanul aceleiasi religii, provoaca tradari si perfidii intre persoane intre care exista legaturi sfinte, ca acelea ale inrudirii sau ale ospitalitatii; persecutiile religioase, cand sunt impinse pana la crime oribile, produc asupra credinciosilor efectul psihologic contrar celui scontat de cei care le provoaca.
