Descriere - Despre boieri si rumani
? Avalon, Ev mediu social ?
O noua editie din studiile de istorie sociala ale lui Constantin Giurescu, de asta data sub titlul Despre boieri si despre rumani (Bucuresti, Editura Compania, 2008, 270 p.), reia integral structurarea din volumul postum, aparut in 1943, a celor trei studii care l-au consacrat pe autor drept unul dintre cei mai importanti istorici romani ai straturilor sociale romanesti dinainte de modernitate. Ele au fost incluse, in 1993, si in masiva retrospectiva plasata sub titlul generic ? Studii de istorie ?, unde chipul expertului se intregea prin includerea pretioaselor pagini de istoria istoriografiei, Giurescu fiind un studios de prima mina in materie de cronistica romaneasca. Cu toate acestea, tirajul mic al reeditarii postcomuniste nu avea cum sa tina la dispozitia pasionatilor de istorie aceasta carte aureolata, care l-a consacrat pe cel dintii istoric din dinastia Giurescu in calitate de expert in istoria sociala romaneasca. Recitindu-l pe autor astazi – impreuna cu nota insotitoare a nepotului, Dinu C. Giurescu –, ai prilejul de a estima cit a inaintat cunoasterea vechii clase stapinitoare din Tara Romaneasca si din Moldova in secolul scurs aproape in intregime de la cursul dedicat boierimii in 1918, care, prelucrat, a facut mai apoi obiectul paginilor din volum, asa cum le stim. Ceea ce poti afla este ca lucrurile sint inca neclare, ca nu avem prea multe certitudini cu privire la stapinitorii medievali si la cei care au structurat si au reprezentat sistemul politic din cele doua state romanesti si ca 90 de ani de cercetari nu au impins fundamental inainte cunoasterea in acest domeniu. Stim inca destul de putin si de imprecis in acest domeniu, nu doar pentru ca, vreme de jumatate de secol, propaganda comunista a fost, mai mult sau mai putin consecvent, impotriva studiilor referitoare la elitele sociale si politice dinainte de comunism. Insesi marile colectii de documente referitoare la timpurile dinainte de modernitate sint in continuare incomplete, nepermitind cunoasterea amanuntita a chestiunii.
Nici cu intelegerea ? rumaniei ? nu stam stralucit, ceea ce face cu atit mai pretioase studiile celui dintii Giurescu, oricit s-ar fi imbogatit intre timp cazuistica si oricite corecturi in interpretare ar fi survenit mai recent. Inca nu este clar nici ce anume trebuie inteles prin atit de uzitatul astazi termen de ? tarani ?, care asimileaza in sfera lui de cuprindere atit pe satenii de la cimpie, ocupati cu agricultura, cit si pe cei din proximitatea padurilor (? codrenii ?, ? padurenii ?), ce-si duceau viata exploatind resursele silvestre, destelenind, lazuind, construind case, acareturi si biserici din lemn, culegind plantele comestibile si vinind salbaticiunile locului, confectionind obiecte de trai din acelasi material lemnos. Si mai sint si ? muntenii ? – populatia spatiilor locuite de la munte, specializata in exploatarea pasunilor alpine, crescind oi si capre ; ori satenii din preajma lacurilor si iezerelor, de la Marea Neagra si Dunare, traind mai cu seama din pescuit, exploatind resursa piscicola a locurilor de bastina.
Dupa Noica, ? de peste 100 de ani de la pacea incheiata la Adrianopol, cind Romaniei agrare i s-au deschis posibilitati moderne de schimb, poporul romanesc s-a agrarianizat. Dar el n-a fost intotdeauna un popor agrar, iar sufletul lui n-are trasaturile de sedentarism si de pasivitate agrara. In taranul nostru coexista azi si a precumpanit altadata un suflet de tip pastoral ? (? Suflet agrar sau suflet pastoral ? ?, in Pagini despre sufletul romanesc, Bucuresti, Editura Humanitas, 2008, p. 36). Filozoful – aflat la tinerete pe cind medita la aceste lucruri – il urma indeaproape pe Densusianu care, in 1914, in cartea lui La Vie pastorale chez les Roumains, sustinea ca pe o certitudine originile pastorale romanesti.
Revenind la boieri, faptul ca P.P. Panaitescu le atribuia o origine etnica nomada, vazind in ei reprezentantii stapinitorilor nou-veniti si instalati in mod violent peste sedentarii cuceriti, este cea mai benigna dintre probabilitati, chiar daca modelul acestei teze se regaseste in istoriografia occidentala romantica. Ceea ce nu s-a studiat inca nici acum este chipul in care boierimea s-a reinnoit mereu, dupa fiecare val de decapitari si tentative de anihilare a domnitorilor, ca si dupa mortile cauzate de confruntarile militare cu adversari externi si interni. Nu prea stim cu precizie in ce fel noii reprezentanti ai clasei stapinitoare au adus cu ei si un nou mod de a-si intelege misiunea, revizuind aparatul de stat si functionarea acestuia, raporturile dintre ei si voievod ori din insusi interiorul grupului lor.
Pentru o asemenea reflectie istoriografica, volumul lui Constantin Giurescu, de mult clasicizat si greu de gasit prin anticariate, este un perfect stimulent si o lectura incitanta, perpetuind amintirea unui excelent istoric disparut prea curind de pe scena culturii noastre.
Ovidiu Pecican
Observator cultural nr. 460/februarie 2009
Format: 13,5 x 20 cm
Nr. pagini: 272
