Descriere - Democratia periferiei
Traducere de Constantin Geambasu si Vasile Moga
Nascut in anul 1953, Zdzislaw Krasnodebski a absolovit studiile de sociologie la Universitatea din Varsovia, in anul 1976, parcurgand ulterior toate treptele carierei universitare. A tinut cursuri de sociologie, filozofie sociala si politica in tara si in strainatate (Austria, Germania, Anglia, SUA). Membru in diferite asociatii si organizatii stiintifice in domeniul sociologiei, coordonator de proiecte de cercetare, europarlamentar din anul 2014, implicat in procesul de democratizare si restructurare institutionala a vietii politice si sociale din Polonia.
A publicat printre altele:
Prabusirea ideii de progres (Upadek idei postepu, 1991)
Sovaielile postmoderniste ale culturii (Rozterki postmodernistyczne kultury, 1996)
Schimbarea atmosferei (Zmiana klimatu, 2006)
Atipeala celor intelepti (Drzemka rozsadncyh, 2006)
Un miracol mai mare nu va fi (Wiekszego cudu nie bedzie, 2011)
Proiectul democratiei poloneze, confirmat de majoritatea intelectualilor, devenit dominant dupa 1989, transpare in sintagma "liberalism polonez”, fiind in deplin acord cu definitia celor care l-au elaborat. Pentru ca este vorba de ceva mai mult decat un simplu program politic, decat unul dintre numeroasele programe politice aparute. Acest proiect a capatat, pur si simplu, conturul unei noi "religii politice”, in cadrul careia principiile si deciziile politice s-au transformat in reguli morale absolute. Si tocmai de aceea, proiectul despre care vorbim limiteaza din capul locului posibilitatea oricarei discutii, tratandu-i pe polemisti drept eretici. Pentru a putea fi formulat, a fost necesar sa fie respinsa o alta "religie politica”, si anume cea care aparuse in cadrul miscarii Solidaritatea. Proiectul liberalismului polonez s-a grefat pe autodistrugerea gandirii politice a vechii opozitii. Acest proiect si nu doar controversele personale, circumstantele exterioare sau manevrele tactice a constituit cauza principala, profunda si plina de animozitati a dezintegrarii Solidaritatii.
Zdzislaw Krasnodebski
Teza cartii lui Zdzislaw Krasnodebski este clara: am construit in Polonia un sistem politic si social care se bazeaza pe o imagine deformata, de-a dreptul falsa a ceea ce inseamna "democratia liberala”. Noi am preluat din practica si din teoria tarilor occidentale ceea ce ni s-a parut ca ar defini realitatea lor politica si sociala, facand abstractie de contextul vietii lor si netinand seama de contextul propriei noastre situatii sociale, istorice sau spirituale. Rezultatul s-a dovedit mai mult decat negativ. A aparut astfel o democratie periferica, un fel de copie jalnica a democratiei tarilor occidentale, o caricatura a modelului copiat.
Andrzej Szahaj
Profesorul de sociologie, Zdzislaw Krasnodebski reuseste o densa si convingatoare radiografie a schimbarilor politice din spatiul polonez dupa anul 1989, in urma unor dezbateri si confruntari aprinse, referitoare la democratia liberala in contextul gandirii politice, conturate in cadrul miscarii sindicale "Solidaritatea”. Cartea Democratia periferiei reprezinta un reper informativ si instructiv pentru toate tarile postcomuniste, care au strabatut si inca mai strabat calea sinuoasa a tranzitiei de la ideologia comunista la democratia de tip occidental.
Constantin Geambasu
-fragment-
Dupa treisprezece ani de schimbari, democratia poloneza se afla intr-o stare de criza profunda. Si nu este vorba de faptul ca niste institutii anume sunt amenintate sau ca posibilitatea inlocuirii democratiei cu vreun alt sistem politic a devenit o realitate, ci este vorba de o criza a sensului existentei acestor institutii, de o criza a legitimarii (ceea ce, evident, influenteaza functionarea lor). Desi am inregistrat un succes, abandonand comunismul si construind un regim democratic, nu putem vorbi totusi decat de un succes partial. Calitatea democratiei poloneze care ar fi trebuit sa se amelioreze odata cu trecerea timpului este insa din ce in ce mai precara. Iar acest lucru nu poate trece neobservat. De peste tot se ridica voci care avertizeaza. O ziarista de la "Polityka” subliniaza ca "politica poloneza de dupa 1991 se degradeaza intr-un ritm incredibil”. Referindu-se la afirmatiile presedintelui seimului, ea constata: "In comparatie cu ceea ce se petrece in parlament, o carciuma populara traditionala poloneza apare ca un fel de oaza de pace, de bune obiceiuri si de cultura. In schimb seimul a devenit locul unor agresiuni cu totul iesite din comun, al unor comportamente grobiene, al intolerantei si al ignorantei crase” . Un economist de stanga renumit, intrebandu-se "cum am ratat sansa Poloniei” observa ca "La mai bine de douazeci de ani dupa momentul ?exploziei Solidaritatii? si dupa 12 ani de schimbari radicale”, Polonia se remarca prin "elaborarea unui regim social dintre cele mai injuste din cate a cunoscut istoria acestui continent in a doua jumatate a secolului trecut” . Iar un cunoscut publicist de dreapta care vorbeste pe probleme economice de pe pozitii diametral opuse, se indoieste ca "polonezii isi merita libertatea”. Raspunsul la aceasta intrebare, pentru el nu e deloc evident: "Aproape orice domeniu al vietii publice a fost afectat pe termen lung de patologie […]. In aceasta atmosfera generala de demoralizare, boala cea mai periculoasa pare disparitia din societate a sentimentului binelui comunitar. Polonezii care au primit brusc cadou un stat independent ca urmare a unui demers al elitelor, demers care pentru omul de rand ramane de neinteles, acesti polonezi se dovedesc incapabili sa aprecieze la justa lui valoare cadoul primit” . Un alt publicist afirma ca "Dupa treisprezece ani de la momentul simbolic de cotitura din 4 iunie 1989, politica poloneza e moarta. Suntem primul stat din Europa Centrala […] care si-a creat realmente un sistem unipartit” . Dupa parerea lui, soarta democratiei poloneze va fi decisa de noua impartire in clase sociale, tot mai izolate una de cealalta, formate din cei care au reusit si cei care n-au reusit.
Fiecare din acesti observatori identifica alte cauze ale actualei stari de lucruri si propune alte solutii, dar cu totii sunt de acord in evaluarea negativa atat a situatiei elitelor politice, cat si a societatii. Pana nu demult, cei mai buni ziaristi polonezi care puteau fi inclusi in categoria "liberalilor polonezi” considerau orice critica principiala drept "o insulta la adresa celei de-a Treia Republici” . In momentul de fata, chiar si acestora le vine greu sa nege faptul ca ne aflam intr-o stare de grava patologie.
Nivelul de incredere al cetatenilor in reprezentantii lor politici este foarte scazut. Si pe buna dreptate. Situatia statului polonez arata ca gradul lor de calificare in probleme de guvernare este nesatisfacator, iar regulile dupa care se conduc au prea putine in comun cu cele din statele de drept. Ceea ce, in democratiile dezvoltate, este considerat conflict de interese de nivel penal prin utilizarea functiei publice in interes personal, ca mijloc de imbogatire, in Polonia reprezinta un simt legitim al afacerilor si un inalt nivel de calificare in domeniul politic. Tot timpul tara noastra este zguduita de afaceri murdare si de scandaluri economice. Si cu toate ca crimele si reglarile de conturi n-au intrat deocamdata in cotidianul vietii politice poloneze, tendinta acestora este de a deveni din ce in ce mai frecvente. Multi politicieni se impiedica chiar si de aceasta forma deosebit de blanda a lustratiei care a fost adoptata abia in 1997 si simt nevoia sa se ocupe de "ameliorarea” ei. Numarul actiunilor penale anulate din lipsa de probe sau al scandalurilor neelucidate nu este de natura sa stimuleze increderea in actul de justitie. Cu atat mai putin, cu cat politicienii si managerii incep sa aiba probleme serioase cu legea abia in momentul in care – dupa cum se spune si se scrie in Polonia – "si-au pierdut sprijinul politic”. Institutiile fiscale raman uimitor de ineficiente. Au aparut de asemenea temeri indreptatite legate de libertatea presei, iar televiziunea publica a devenit din nou, intr-o mare masura, o televiziune de partid. Si asa mai departe.
Toate acestea ne impiedica sa ne facem iluzii chiar si cand e vorba de fenomene punctuale, intamplatoare. Si este evident ca avem de-a face cu un viciu de sistem al democratiei poloneze. In mod sigur, nu astfel de sperante ne-am pus in momentul caderii comunismului. In mod sigur, nu in sensul acesta ne-am pus ambitiile.
In lucrarea de fata vreau sa arat ca toate acestea – nu in exclusivitate, dar intr-o masura covarsitoare – sunt consecinta esecului unui anumit proiect al democratiei poloneze si al filosofiei politice care i-a conturat profilul si a legitimat-o. Proiectul democratiei poloneze, confirmat de majoritatea intelectualilor, devenit dominant dupa 1989, eu il definesc prin sintagma "liberalism polonez”. Care este in deplin acord cu definitia celor care l-au elaborat. Pentru ca este vorba de ceva mai mult decat un simplu program politic, decat unul din numeroasele programe politice aparute. Acest proiect a capatat pur si simplu conturul unei noi "religii politice” in cadrul careia principiile si deciziile politice s-au transformat in reguli morale absolute. Si tocmai de aceea, proiectul despre care vorbim limiteaza din capul locului posibilitatea oricarei discutii, tratandu-i pe polemisti drept eretici. Pentru a putea fi formulat, a fost necesar sa fie respinsa o alta "religie politica” – si anume cea care aparuse in cadrul miscarii Solidaritatea. Proiectul liberalismului polonez s-a grefat pe autodistrugerea gandirii politice a vechii opozitii. Acest proiect si nu doar controversele personale, circumstantele exterioare sau manevrele tactice a constituit cauza principala, profunda si plina de animozitati a dezintegrarii Solidaritatii.
Bineinteles ca au mai existat si alte contraproiecte, dar lipsite de forta penetranta, de forta reala atat din punct de vedere politic, cat si intelectual. La un moment dat, modul de a intelege democratia descris aici parea unicul posibil. Si nu neg faptul ca el reprezenta un program care putea parea promitator. Nu contest de asemenea cele mai bune intentii ale multora din cei care au formulat principiile acestui program, care le-au motivat si le-au argumentat si in niciun caz nu le pot refuza respectul pentru efortul lor. Dar sunt convins ca tocmai acest proiect a fost cel care nu ne-a permis sa profitam de sansa noastra aparuta odata cu caderea comunismului. Pentru ca, din cauza lui, principalii lui beneficiari au devenit postcomunistii si tot felul de populisti. Iar esecul acestui proiect e dovedit de faptul ca nici in seim, nici in celelalte institutii centrale ale statului nu mai exista aproape nimeni din cei in persoana carora, in 1989, polonezii isi puneau toate sperantele si care se identificau intr-o masura mai mica sau mai mare cu acel mod de a intelege democratia. Acum, la putere se afla postcomunistii, iar opozitia cea mai puternica pare uneori miscarea Autoapararii.
Teza mea se bazeaza, desigur, pe convingerea ca ideile au importanta lor, ca modul in care gandesc oamenii, ideile lor nu sunt doar un epifenomen al intereselor, ca ideile nu reprezinta doar o ideologie care mascheaza adevaratele mecanisme, ci ca ele pot sa modeleze realitatea. De asemenea ca nu totul a fost de la bun inceput "determinat obiectiv”, ca starea actuala nu rezulta doar din logica istoriei sau doar dintr-o constelatie de forte si organe ale puterii. In lucrarile mele filosofice si sociologice m-am straduit sa ofer argumente in favoarea acestei convingeri.
Zdzislaw Krasnodebski
Anul aparitiei: 2023
Nr. pagini:398
