Descriere - Cum sa-ti linistesti zbuciumul mintii - Legatura dintre meditatie si starea de spirit
A asculta inseamna: cand auzi, doar asta se intampla si nu faci nimic altceva - fara alte ganduri care sa-ti treaca prin minte, fara nori care sa-ti umbreasca cerul tau interior...
Cum sa-ti linistesti zbuciumul mintii - Osho
Ce este meditatia?
SA SPUI CEVA DESPRE MEDITATIE e o contradictie in termeni. Meditatia e ceva ce poti avea, ce poti fi, dar fara sa poti spune in ce anume consta natura ei.
Cu toate acestea, s-au facut eforturi pentru a o face cunoscuta intr-un fel sau altul. Chiar daca din asta rezulta doar o intelegere fragmentara, partiala, e mai mult decat ne putem astepta. Deoarece chiar si aceasta intelegere partiala a meditatiei, poate deveni o samanta.
Depinde foarte mult si de cum asculti. Daca doar auzi, nici macar acel fragment s-ar putea sa nu ajunga pana la tine, dar daca asculti... incearca sa intelegi diferenta dintre cele doua.
A auzi este ceva mecanic. Ai urechi, poti auzi. Daca surzesti, atunci un dispozitiv mecanic te poate ajuta sa auzi din nou. Urechile tale nu sunt altceva decat un mecanism de receptionare a sunetelor. A auzi e ceva foarte simplu: animalele aud, oricine care are urechi este capabil sa auda - dar ascultarea este un stadiu cu mult mai inalt.
A asculta inseamna: cand auzi, doar asta se intampla si nu faci nimic altceva - fara alte ganduri care sa-ti treaca prin minte, fara nori care sa-ti umbreasca cerul tau interior...
CUPRINS:
1. Ce este meditatia?
2. Meditatia e natura ta
3. Meditatie si esec
4. Vindecarea separarii dintre minte si corp
5. Meditatia e viata, nu mod de viata
6. Fericirea e scopul, meditatia mijlocul
7. Fiecare dintre noi e un mistic innascut
8. Mintea are logoree
9. Mintea e un fenomen social
10. Mintea gandeste - meditatia stie
11. Psihologia lui Buddha
12. Constientizare de sine, nu constiinta de sine
13. Meditatiile active ale lui Osho pentru omul modern
14. Raspunsuri la intrebarile celor care mediteaza
Anexa: Meditatia Nadabrahma, creator: Osho
Fragment :
...corpul isi pierde vioiciunea, nu-i nicio problema - asta nu e deloc un pat de spini pentru tine. Ba chiar ai putea din cand in cand sa te simti confortabil. De fapt, daca ti se da un pat bun si confortabil, s-ar putea sa nu reusesti sa dormi pe el. Asta e paralizia corpului.
Exista metode similare de paralizie a mintii. Poti sa postesti. Apoi mintea spune ca trupului i-e foame, dar tu nu-l alimentezi, nu asculti de minte. La un moment dat, mintea se plictiseste. Corpul continua sa simta foamea, dar mintea nu raporteaza nimic. Ce rost ar avea? Nu e nimeni sa asculte, nu e nimeni sa raspunda. Apoi are loc o anumita paralizie a mintii.
Multi oameni care tin posturi lungi cred ca au atins starea de meditatie. Nu e meditatie, e doar un nivel scazut de energie, paralizie, insensibilitate. Se misca asemenea unor cadavre. Nu sunt vii. Nu uita ca meditatia iti va aduce si mai multa inteligenta, o inteligenta infinita, o inteligenta care radiaza. Meditatia te va face mai plin de viata si mai sensibil; iti va imbogati viata.
De exemplu, ascetii: viata lor a devenit ca si cum n-ar fi viata. Acesti oameni nu mediteaza. Poate ca sunt masochisti, torturandu-se singuri si placandu-le aceasta tortura... mintea e foarte vicleana, face lucruri si le rationalizeaza. In mod obisnuit, esti violent fata de ceilalti, dar mintea e foarte vicleana - poate invata nonviolenta, poate predica non-violenta. Apoi violenta e indreptata catre sine. Iar violenta pe care o ai fata de propria persoana e respectata de oameni, pentru ca traiesc cu ideea ca a fi ascet inseamna a fi cucernic. Asta e pur nonsens.
Dumnezeu nu e ascet, altfel n-ar exista flori, n-ar exista pomi inverziti, ci doar desert. Dumnezeu nu e ascet, altfel n-ar exista cantec, nici dans - doar cimitire si iar cimitire. Dumnezeu nu e ascet; lui Dumnezeu ii place viata. Dumnezeu e mai epicurian decat iti inchipui. Cand te gandesti la Dumnezeu, fa-o in termenii lui Epicur. Dumnezeu e o cautare constanta a unei fericiri, a unei bucurii, a unei beatitudini cat mai mari. Nu uita asta!
Dar mintea e foarte vicleana. Ea poate rationaliza paralizia ca meditatie; poate rationaliza plictiseala ca transcendenta; poate rationaliza mortaciunea ca renuntare. Ai grija! Nu uita niciodata ca daca te deplasezi in directia potrivita vei continua sa infloresti. Vei raspandi tot mai mult parfum si vei fi creativ. Si vei fi sensibil la viata, la iubire si la orice iti pune la dispozitie existenta.
Sa ai in minte un ochi patrunzator - vezi care sunt motivatiile acesteia. Cand faci ceva, cauta imediat motivatia, pentru ca daca iti scapa motivatia, mintea se apuca si te prosteste, spunandu-ti ca alta era motivatia. De exemplu: vii acasa nervos si iti iei copilul la bataie. Mintea va spune: "E doar pentru binele lui, ca sa fie cuminte". Asta e o rationalizare. Cauta mai adanc... Erai nervos si voiai pe cineva pe care sa te razbuni. Nu poti sa fii nervos pe seful tau de la birou, el e prea puternic pentru asta.
Si e riscant si periculos din punct de vedere financiar. Nu, aveai nevoie de cineva neajutorat. Copilul e perfect neajutorat, el depinde de tine; nu poate sa reactioneze, nu poate sa faca nimic, nu-ti poate plati cu aceeasi moneda. Nu poti gasi o victima mai buna.
- Ia, vezi. Esti nervos pe copil? Daca da, atunci mintea te prosteste.
Mintea te prosteste 24 de ore din 24, iar tu cooperezi la asta. Si, in cele din urma, te trezesti nefericit, te trezesti ca ai...
8. Mintea are logoree
Mintea nu e decat un computer bio. La nastere, copilul nu are minte; in el nu are loc niciun fel de monolog. Dureaza undeva intre trei si patru ani pentru ca acest mecanism sa inceapa sa functioneze. Vei vedea ca fetele incep sa vorbeasca mai repede decat baietii; ele sunt mai logoreice, au un computer bio mai bun!
Acesta are nevoie de informatie; de aceea daca incerci sa-ti amintesti viata ta de la coada la cap te vei bloca, undeva, la varsta de patru ani daca esti barbat sau la varsta de trei ani daca esti femeie. Mai departe de asta e blanc. Erai prezent; probabil ca s-au intamplat o gramada de lucruri, au avut loc tot felul de intamplari, dar se pare ca nu s-a intiparit nimic in memoria ta, asa ca nu-ti poti aminti. Dar dupa varsta de trei sau patru ani iti amintesti foarte clar.
Mintea isi aduna datele de la parinti, de la scoala, de la alti copii, vecini, rude, societate, biserica... sursele sunt peste tot. Probabil ca ai vazut copii mici care atunci cand incep sa vorbeasca repeta acelasi cuvant de mai multe ori. Ce bucurie! - un nou mecanism a inceput sa functioneze in ei.
Cand sunt in stare sa alcatuiasca propozitii o fac atat de bucurosi, iar si iar. Cand ajung sa poata pune intrebari, atunci te intreaba despre orice. Nu uita ca pe ei nu-i intereseaza raspunsurile. Uita-te la un copil cand pune o intrebare; nu-l intereseaza raspunsul tau, asa ca te rog sa nu-i dai unul din Encyclopedia Britannica. Pe copil nu-l intereseaza raspunsul tau; el se bucura pur si simplu de faptul ca poate sa puna intrebari. in el a luat fiinta o noua aptitudine.
Si uite asa continua sa adune; apoi va incepe sa citeasca... si mai multe cuvinte. Iar in societatea noastra tacerea nu se plateste; cuvintele se platesc si, cu cat esti mai articulat, cu atat vei fi mai bine platit. Cine sunt liderii tai? Cine sunt politicienii tai? Cine sunt profesorii tai? Cine sunt preotii, teologii, filosofii tai? Redusi la un singur lucru, sunt foarte bine articulati. Ei stiu sa se foloseasca de cuvinte cu sens, cu semnificatie, coerent, pentru a-i putea impresiona pe oameni.
Rareori se observa ca intreaga noastra societate e dominata de persoane articulate verbal. Se poate ca acestea sa nu stie nimic; se poate sa nu fie intelepte; se poate chiar sa nu fie nici inteligente. Dar un lucru e sigur: stiu cum sa se joace cu cuvintele. E un joc, iar ei l-au invatat bine. Le aduce recunoastere, bani, putere - orice - asa ca toata lumea incearca, iar mintea se umple cu multe cuvinte, cu multe ganduri.
Orice calculator poate fi pornit si oprit - insa mintea nu o poti opri. Nu are intrerupator. Nicaieri nu e mentionat, nu e nicio referinta care sa spuna ca atunci cand Dumnezeu a facut lumea, cand a facut omul, a facut si un intrerupator pentru minte, ca sa o poti porni si opri. Nu exista intrerupator, asa ca ea e activata de la nastere pana la moarte.
...simplu. Cand esti in functie, esti pe prima pagina a fiecarui ziar. Nu tu esti important - functia e importanta.
Astfel, cei care sunt saraci pe dinauntru sunt mereu in cautarea unei functii, in cautarea voturilor, a parerilor celorlalti. Doar asa ajung sa aiba un suflet - un fals suflet, desigur.
Psihologii au ajuns la miezul problemei. Ei afirma ca oamenii care incearca sa ajunga superiori sufera de un complex de inferioritate, iar cei care sunt cu adevarat superiori - nu-si bat capul. Sunt superiori intr-atat, incat nici macar nu-si dau seama ca sunt superiori. Numai cineva inferior se poate gandi ca e superior - si e un subiect foarte sensibil pentru el.
Daca-i dai fie si numai un indiciu ca "nu esti chiar atat de grozav pe cat te crezi", se va enerva. Doar un om superior poate sa ramana in urma ca ultimul om. Toti inferiorii se grabesc sa iasa in fata, caci daca raman in urma sunt niste nimeni. Trebuie sa stea in fata. Trebuie sa fie importanti. Trebuie sa aiba multi bani. Trebuie sa umble intr-o masina mare. Trebuie sa fie asa si pe dincolo. Oamenii inferiori incearca mereu sa-si dovedeasca superioritatea prin posesiunile lor.
Da-mi voie sa rezum: cei care nu au o fiinta proprie incearca sa obtina una prin detinerea de bunuri - functii, nume, faima.
Uneori se intampla si asa: un american a ucis sapte oameni. Nu cunostea pe niciunul dintre ei. La tribunal a fost intrebat de ce. El a spus:
- Nu aveam cum sa devin faimos, asa ca m-am gandit sa devin macar cunoscut. Trebuia sa fiu cineva. Ma bucur ca poza mea e pe prima pagina ca ucigas. Acum puteti sa faceti cu mine ce vreti. Simt acum ca sunt cineva. Tribunalul se preocupa de mine, guvernul se preocupa de mine, oamenii se preocupa de mine, iar ziarele vorbesc despre mine - imi imaginez cum vorbesc oamenii despre mine in fiecare hotel, restaurant, peste tot. Am devenit si eu faimos, macar pentru o zi.
Toti oamenii politici sunt criminali. Nu-ti dai seama pentru ca in adancul tau si tu esti om politic. Toti oamenii politici sunt criminali pentru ca nu le pasa de tine. Le pasa de ce simt ei: ca trebuie sa fie cineva. Crima daca le da acest sentiment, atunci foarte bine. Violenta daca le da acest sentiment, atunci foarte bine.
Am citit o carte despre Lenin. Cineva l-a invitat sa asculte simfoniile lui Beethoven. El a refuzat si a facut-o foarte emfatic. De fapt, a devenit chiar agresiv in refuzul sau. Celui care-l invitase nu-i venea sa creada - de ce era asa de manios? ii spuse:
- Dar de ce? Simfoniile lui Beethoven sunt printre cele mai frumoase creatii ale lumii.
Lenin spuse:
- Poate, dar toata muzica buna e impotriva revolutiei pentru ca iti ofera o multumire atat de profunda, te linisteste.
Eu sunt impotriva oricarei muzici.
Daca muzica buna se raspandeste in lume, revolutiile vor disparea. Aceasta logica spune ceva! Lenin spune ceva valabil pentru toti politicienii. Acestora nu le va placea muzica buna a lumii, acestora nu le va placea marea poezie a lumii, acestora nu le vor placea mari maestri ai meditatiei din lume, acestora nu le vor placea oamenii in extaz, in euforie, nu - caci atunci ce se va intampla cu revolutiile? Ce se va intampla cu razboaiele?
Ce se va intampla cu toate felurile de prostii care se petrec in lume?
Se poate sa fii absorbit in ceva cu intensitate - de exemplu, in efectuarea tehnicilor dvs. de meditatie dinamica - si in acelasi timp sa ramai in afara, ca martor?
Tu crezi ca un martor e ceva in afara, separat. Nu este. Intensitatea ta, integritatea ta este acel martor. Asa ca atunci cand esti martor si faci ceva nu esti doi - cel care face e cel care observa.
Sa spunem, de exemplu, ca dansezi. Dansezi - dansatorul si observatorul nu sunt doi, nu exista separatie.
Separatia e doar in limbaj. Dansatorul e observatorul. Iar daca dansatorul nu este si observatorul, atunci nu esti total implicat in dans, caci observatorul are nevoie de niste energie si vei fi nevoit sa te imparti. O parte va ramane martor, iar restul se va implica in dans. Nu poate fi total, va fi impartit. Si nu acesta e scopul, caci asta e de fapt starea unui schizofrenic - impartit, disociat. E patologic. Daca esti doi, esti bolnav.
Trebuie sa ramai unul. Trebuie sa te implici total in dans, iar totalitatea ta va deveni martora. Nu va fi ceva separat, integritatea ta e constienta. Asa stau lucrurile.
Asa ca nu incerca sa devii separat in doua. Cand dansezi, sa devii dansul. Ramai vigilent: nu adormi, nu fi inconstient. Nu esti sub influenta vreunul drog, esti treaz, pe deplin treaz. Dar aceasta vigilenta nu e ceva ce sta la distanta; este totalitatea ta, intreaga ta fiinta.
Doar in limbaj apari ca doi, dansatorul si martorul, dar in sinea ta esti unul. Dansatorul e intru totul treaz. Si atunci vei fi cuprins doar de pace, echilibru, liniste. Daca esti separat, va fi tensiune, iar acea tensiune nu-ti va da voie sa fii intru totul aici si acum, sa te unesti cu existenta.
Asa ca retine: nu incerca sa te imparti in doua. Fii dansator si fii constient. Asa stau lucrurile. iti spun asta din experienta mea. Iti spun asta din experienta multora care au lucrat cu mine. Asa va fi si cu tine. Asa cum a fost si cu multi altii inaintea ta. insa retine asta: nu te disocia. Ramai unul si totusi constient.
Se pare ca inainte reuseam sa meditez - asa cred. De undeva venea o stare frumoasa, linistitoare, transparenta; am presupus ca era meditatie. Acum nu mai vine decat o minte care goneste. Ce s-a intamplat?
Intotdeauna aproape ca se intampla asa. in zilele in care simteai ca intri intr-un fel de meditatie erau zilele in care nu o cautai - aparea singura. Acum incerci sa o faci sa apara, iar asta face toata diferenta. Toate lucrurile cu adevarat valoroase in viata apar de la sine; nu le poti face sa apara, nu le poti produce tu.
Poate sa fie meditatie, poate sa fie iubire, poate sa fie beatitudine, poate sa fie liniste... Orice e dincolo de mintea ta, e dincolo de capacitatea ta de a produce; poti produce doar acele lucruri care intra pe teritoriul mintii.
Mintea este cea care pune in practica, dar fiinta ta nu este. Mintea ta e doar o deschidere si o acceptare profunda a ceea ce se petrece, fara plangeri, fara resentimente - doar recunostinta pura. Si nici asta nu e facuta de tine; si asta...
An aparitie: 2015
Nr. pagini: 192
Format: 13X20
