Descriere - Cultura sistemica si cultura antisistemica. Literatura si arta in societatea romaneasca (1829-1989)
Domnul Alexandru Mamina se incumeta sa analizeze "literatura si arta din societatea romaneasca” moderna si contemporana, cu "armele” istoricului si nu cu cele ale istoricului literar ori ale isto¬ricului culturii – cum eram obisnuiti – si o face riguros si clar, in limbaj actual si cu un arsenal metodologic adaptat nevoilor secolului al XXI-lea. De aceea, autorul sparge canoane. Mai intai incaleca nonsalant epoci. Desi este vorba doar despre 160 de ani de prezent al celor care au trait in trecut, sunt ani foarte densi, cu rasturnari radicale de situatii. Sunt 160 de ani de implinire a celor trei mari proiecte de tara pe care le-am avut (unirea din 1859, independenta din 1877 si unirea din 1918), de afirmare a democratiei de dinainte de Al Doilea Razboi Mondial (cata va fi fost), de regimuri autoritare si de dictaturi de dreapta, de extrema dreapta, de stanga si de extrema stanga, cu nationalisme si cu internationalisme, unele pline de "originalitate”. Istoricul surprinde cu realism esenta creatiilor literar-artistice din aceasta framantata pe¬rioa¬da – asa de apropiata pentru gene¬ratiile mai vechi si asa de indepartata pentru tinerele generatii – fara sa judece si fara sa dea sentinte. Isi permite doar, cu tact si delicatete, sa corecteze anumite excese, sa echilibreze si sa explice exagerarile critice, sa reaseze planuri anta¬gonice, ivite din necunoastere, din perspective eronate de analiza, din teribilism. Autorul arata ca creatia spirituala nu poate sa reflecte altceva decat realitatea si ca, de exemplu, daca realitatea era una de regim totalitar, artistii si scriitorii nu aveau cum sa critice in largul lor, pe fata, liber.
Ioan-Aurel Pop
…Faptul ca autori plasati in pozitii publice sistemice s-au exprimat antisistemic in planul creatiei se explica printr-o imprejurare atat de evidenta, incat se pare ca pentru multi devine irelevanta, si anume ca apartenenta la zona puterii le oferea o mai mare libertate de manevra, de expresie si de critica, ei scapand cenzorilor de la nivelele inferioare sau medii ale ierarhiei politice si administrative. Cine si-ar fi permis sa-l cenzureze, sa spunem, pe Dumitru Popescu? La fel se intampla si in presa culturala, pozitia si relatiile fiind de natura sa sustina coeficientul de inteligenta si gradul superior al pregatirii profesionale cand ele existau. O situatie de genul acesta o evoca Ileana Malancioiu, despre care, de asemenea, ar fi greu de presupus ca era motivata de cine stie ce nostalgii dupa regimul comunist, in legatura cu "Viata Romaneasca” la care a lucrat: "Cand s-a luat decizia ca revista sa fie girata de Alexandru Balaci, care era vicepresedinte al Uniunii (Scriitorilor – n. n.), m-am temut, ca toata lumea, de o schimbare in rau. Dar, in pofida articolelor sale conformiste, noul sef al revistei
s-a dovedit mult mai deschis decat ne-am fi asteptat; nu a respins nici o colaborare a celor care, prin ceea ce scriau, se situau la polul opus lui. In plus, fiind pentru publicarea textului integral, telefona la Consiliul Culturii si chiar la Sectia de Propaganda a Comitetului Central atunci cand era cenzurat un autor valoros. Lucru pe care Ioanichie Olteanu, care si-a aparat cu prudenta scaunul pana cand a fost dat jos de pe el, nu s-ar fi incumetat sa-l faca”…
Alexandru Mamina
