Filosoful german și influentul ganditor iluminist din secolul al XVIII-lea, Immanuel Kant, a scris Critica puterii de judecare in 1790 pentru a-și expune ideile despre estetică. Adesea denumită "a treia critică”, cartea urmează Criticii rațiunii pure, publicată in 1781, și Criticii rațiunii practice, publicată in 1788. Lucrarea este impărțită in două secțiuni, una despre judecata estetică și cealaltă despre judecata teleologică și analizează experiența umană a frumosului și a sublimului. In prima parte, Kant explorează o multitudine de factori care determină estetica: de la efectul artei și al naturii, la rolul pe care il joacă imaginația umană, de la obiectivitatea gustului, la limitele reprezentării. In continuare, prezintă legătura esteticului cu moralitatea, dezinteresul și originalitatea. In cea de-a doua parte, Kant explorează judecățile teleologice sau judecarea lucrurilor in funcție de scopurile lor și consideră că omul este sfarșitul final și toate formele de natură și frumusețe există in scopul conectării lor cu omenirea. Lucrarea include, de asemenea, o imagine de ansamblu asupra intregului sistem critic al lui Kant, aranjat in forma sa finală. Prin această carte, Kant a avut un impact profund asupra artiștilor, scriitorilor și a altor filosofi din perioadele clasice și romantice și a influențat in mod hotărator mișcarea literară denumită "Sturm und Drang”.
Această traducere a capodoperei lui Kant urmează principiile și standardele inalte ale tuturor celorlalte volume apărute la editura Paideia și aparține profesorului Traian Brăileanu.
Profesorul Traian Brăileanu "şi-a caştigat un merit din cele mai mari prin munca pe care a depus-o, ca să ne dea aceste traduceri ale operelor celui mai mare filosof german. (...) "Cu atat mai mare este meritul său in legătură cu traducerea din urmă, cu cat a căutat să ni-l dea intr-o limbă corectă, căutand să evite dificultăţile ce survin, indeosebi la Kant, din frazele lui lungi şi greoaie, intrecandu-se pe d-sa insuşi cu această traducere, dacă ţinem seama de celelalte traduceri ale d-sale. Critica puterii de judecare este cea mai bună din traducerile făcute pană acum din Kant. Cititorul o poate intrebuinţa, fără să simtă nevoia de a mai recurge la textul german.”
Nicolae Bagdasar
"La Kant, tocmai prin faptul că persoana adevărată e considerată scoasă de subt constrangerea legilor naturii, rămane cel puţin nădejdea unei inaintări a omenirii spre moralitate, nădejde intemeiată şi pe o interpretare a naturii ca o ordine ce nu se opune străduinţelor morale ale omului.
Această interpretare (Beurteilung) nu explicare a naturii o găsim in Critica puterii de judecare şi lumea fenomenală ni se infăţişează nu ca o iluzie, ci ca expresie reală a lumii inteligibile. Din această interpretare noi inţelegem, deşi nu cunoaştem, cum caracterul fenomenal (sensibil) al persoanei este manifestarea caracterului ei inteligibil (suprasensibil). ”
Traian Brăileanu, traducător
"Nu litera filosofiei kantiene, ci spiritul ei trebuie să pătrundă in mintea noastră. Nu interpretarea scolastică a textului, ci insuflețirea pentru idealurile propuse de Kant trebuie să fie ținta filosofării ce se adapă la izvoarele idealismului critic. Filosofia lui Kant, și mai ales teoria sa morală, trebuie pusă in legătură cu viața, cu trăirea de toate zilele, cu marile probleme sociale și politice, ca să-și dea toate roadele de care e capabilă.
Căci important este să trăim după principii lămurite prin filosofie, să ne dăm seama de scopurile pe care le urmărim in viață, să știm că viața unei națiuni, puterea ei, strălucirea ei in istorie, atarnă de faptele membrilor ei, de spiritul ce domnește in comunitatea națională, de ideologia care stă la temelia educației tineretului.
De la Kant invățăm că filosofia nu e o distracție, ci ea este un indreptar pentru viața individuală și viața popoarelor.”
Traian Brăileanu, traducător