Proiect editorial publicat sub egida Primariei si Consiliului Local al Municipiului Sebes si al Centrului Cultural "Lucian Blaga” Sebes
Editie ne varietur dezvoltand amplu lucrarea anterioara: Cristian Stamatoiu – Istoria antropologica a activarii reflexului teatral (O viziune holistica asupra civilizatiei scenei in interconexiune cu mentalul colectiv continuu), Editurile Eikon si ?coala Ardeleana, 2015
Ilustratia copertei I: artdesign de Maria-Lia Stamatoiu, pe baza unei fotografii a autorului surprinzand chipul lui Dionysos de pe un vas de alabastru expus la Muzeul Municipal "Ioan Raica” Sebes
Pascal scria: "e mult mai frumos sa stii ceva despre tot, decat sa stii totul despre ceva: aceasta universalitate e cea mai frumoasa”. In Occident atractia pentru perspectiva panoramica a disparut in favoarea privirii microscopice si a examinarii detaliului. Cartile lui Mircea Eliade n-au fost ele criticate mai ales in numele acestui proces intentat unui vechi spirit de "enciclopedist” de catre agresiva armata a "specialistilor”? Desi educat in Romania, aceasta deschidere nu imi e personal familiara, dar ii resimt necesitatea formatoare si admit valoarea pedagogica. Privirea panoramica revela relieful geografic al unui domeniu, cea microscopica, secretele sale geologice. Tinerii debutanti castiga explorand larg, cercetatorii obstinati reducandu-si extinderea viziunii. Aceasta-i alternativa. Cristian Stamatoiu indrazneste sa propuna o perspectiva vertiginoasa asupra teatrului. Un asemenea curaj, azi rar, unic, merita salutat. El se constituie in ghid si ne invita la o calatorie pe care nu o mai indrazneam si care, sper, nu-si va rataci cititorii. Sa indraznim sa-i urmam pariul! (GEORGE BANU, Profesor de studii teatrale la Sorbona – Paris, Presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru)
* * *
Cuprins
O PANORAMARE CU MAI MULTE FOCALIZARI
1. Teatrul – o "volumizare” scenica a postlecturii
2. Structurile mentale colective in istoria culturii
2.1. Succesiuni in structurarea mentalului colectiv
2.1.1. Mentalul colectiv c o n t i g u u
2.1.2. Mentalul colectiv d i s c o n t i g u u
2.1.3. Mentalul colectiv i z o l a n t
STRUCTURILE MENTALE COLECTIVE C O N T I G U E
1. Omul semnelor pre-teatrale
1.1. Matricele compozite ale sacrului
1.2. Matricele unificatoare ale sacrului
1.3. Ideologii ale reprezentarilor vizuale in monoteism
2. Miracolul grec si "misteriile” sale
2.1. Despartirea prin ditirambi a Helladei de varsta primitiva a canibalismului si omofagiei
2.1.1. Dionysos extra muros
2.1.2. Dionysos intra muros
2.1.3. Eclipsarea lui Dionysos din theatrum
2.1.4. Desprinderea genurilor teatrale din corpusul dionisiac
2.1.5. Spatiul spectacular olimpic
2.2. Arhitecturi teatrale greco-latine
3. Parintii tragediei si amurgul prelung al zeilor
3.1. Eschil – panopticul infractiunilor homerice
3.2. Sofocle – "complexul oedipian” inainte de… Freud
3.3. Euripide – postistoria zeilor
4. Primele trei "varste” ale comediei
4.1. Aristofan – subversiunea constructiva a satirei
5. Fastul decaderii in spectacologia latina
5.1. Substratul hellenic al spectacologiei latine
5.1.1. Jocurile romane ale sortii si spectacolul improvizatiei
5.1.2. Incorsetarea progresiva a unor ludi scaenici prin scenarii scrise
5.1.3. Filiera culta, a dramaturgilor
6. Teatrul medieval: ruptura si reinventare pentru primul Mileniu crestin
6.1. Amendamente la perceptia Evului Mediu european
6.2. Miracolul si "Miracolele” teatrului religios
6.2.1. Drama liturgica
6.2.2. Miracolele
6.2.3. Misterele
6.3. Tranzitii scenice pe axa sacru – laic
6.4. De la teatrul profan, la… profanare
7. Orientari si dezorientari… orientale
7.1. Asia de Sud-Est: India si Indonezia
7.2. Extremul Orient: China si Japonia
7.3. Orientul Mijlociu
8. Renasterea si exilul Bizantului in Occident
8.1. "Rinascimento” si narcisismul initial benign
8.2. Commedia erudita/grave
8.3. Comedia Commediei dell'Arte
8.3.1. Caile europene ale lui Arlecchino
8.4. Euroscepticismul Renasterii elisabetane
8.4.1. Geografii teatrale pe firul istoriei si al raului: Tamisa la Londra in vremea lui Shakespeare
8.5. Shakespeare, "Will”-upon-Avon
8.5.1. Istorii moralizatoare despre o istorie intotdeauna imorala
8.5.2. De la Pasiune la… pasiuni
8.5.3. Domesticirea scorpiei prin… comedie
8.5.4. Testamentul "alb” si cel "negru” de la 1611
8.6. "Shakespear?opera”
9. Clasicismul si formalizarea perenitatii
9.1. Barocul, ca pasaj decadent spre… culmile clasicismului
9.2. Textele si contextele aparitiei clasicismului
9.2.1. Geografii teatrale pe firul istoriei si al raului: Sena la Paris si – via Marly – la Versailles, in vremea lui Moliere
9.3. "Arta poetica” a clasicismului
9.4. Pseudoclasicismul marilor tragici francezi
9.4.1. Pierre Corneille – "El Sidi” si dizidenta estetica
9.4.2. Jean Racine – forta devastatoare a feminitatii
9.5. Clasicismul si reconsiderarea comediei: Moliere
9.5.1. Conditiile si conditia comediei in clasicism
9.5.2. Cele trei raporturi de proximitate ale comicului cu tragicul in comediografia lui Moliere
10. Iluminarile stiintei si umbrele rationalismului
10.1. Teatrul iluminist francez si sincopa Terorii republicane
10.2. Teatrul iluminist italian si exilarea in universalitate a Commediei dell'Arte: Carlo Goldoni
10.3. Complexele de superioritate ale iluminismului german: Aufklarung si Sturm und Drang. J.W. von Goethe
11. Romantismul – uzurpare estetica si geniu creator oniric
12. Mecanismul secesionist al afirmarii realismului
12.1. Replica artelor fata de sfidarile tehnologiei
12.1.1. Reinventarea artelor prin desprinderea de realitate
12.1.2. Reinventarea artelor prin rivalizarea cu realitatea
13. Epicentrul francez al realismului si dezvoltarile sale geoculturale
13.1. Filiera protestanta a nordului depresiv
13.2. Filiera ortodoxa a "nostalghiei”
14. Prefigurarea modernismelor de catre realism(e)
14.1. Henrik Ibsen – demitizarea convenientelor burgheze
14.2. N. V. Gogol – mesianismul comediei
14.3. A. P. Cehov si stramodernitatea
14.3.1. Doctorul Cehov si epidemia de "p e s c a r u s i r e”
14.3.2. Istoria, dupa "istoriile” lui Cehov
14.4. Termeni specifici ai realismului in spatiul rus
15. "Rezervatia” americana de realism si lipsa de rezerva in ideologizarea realismului european
15.1. Traditia "neutralismului” american
15.1.1. Eugene Gladstone O'Neill – modelele tragismului antic in Epopeea Westului
15.1.2. Tennessee Williams – desfigurarea in serie a lui "Southern Belle”
15.1.3. Arthur Miller – Moartea unui comis?voiajor si sfarsitul familiei traditionale
15.2. Transfigurari ideologizate ale realismului european
16. Frontiera insulara si recesiva a mentalului colectiv c o n t i g u u
16.1. Existentialism si existenta franceza
16.1.1. Jean?Paul Sartre – ipocrizia revolutiei pe seama altora
16.1.2. Albert Camus – depersonalizarea revoltei
ANEXA
Profil de autor
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA ?I ORIENTATIVA
* * *
CRISTIAN STAMATOIU – Membru UNITER, titular al cursului de Istorie a teatrului la Universitatea de Arte din Tirgu Mures, in al carui Senat este membru, director al "Centrului de studii si creatii teatrale” al aceleiasi universitati si fost titular al lectoratului de Limba si civilizatie romana la Universitatea din Strasbourg (Franta), a abordat in romana si franceza o eseistica dezvoltata cu mijloacele antropologiei culturale si ale stilisticii functionale.
Dupa ce a urmarit prelungirea structurilor locuirii inspre cele ale mentalului creativ (Cariul din "limba de lemn”. Eseu asupra liricii soresciene – 1995), s?a afirmat drept "caragialeolog” in continuarea "scolii critice” a lui V. Fanache. Titluri de carte, precum: I.L. Caragiale si patologiile mass?media (1999), "Caragialumea” – matrice si prefigurare (2003), cat si o pleiada de articole publicate in tara si strainatate, au evidentiat original actualitatea operei lui I. L. Caragiale. Demersul critic a vizat tipologizarea exprimarilor deficitare care anima personajele lui Caragiale, urmata de reidentificarea aceleiasi tipologii in fluxurile mediatice de astazi, demonstrandu?se asadar ca salturile tehnologice din ultimul secol nu au condus si la ameliorarea caracterului uman, ba dimpotriva: "Lantul slabiciunilor” comunicationale in lumea lui Caragiale si in cea de azi” (2015). In acest context autorul a lansat si un concept critic ce surprinde consubstantialitatea intregului univers caragialian, dar si complicitatea sa cu orice realitate care cultiva selectia negativa a valorilor: "Caragialumea”.
Preocuparea constanta pentru abordarile holistice si transdisciplinare se concretizeaza si prin aceasta prima parte (la a doua editie revazuta) a unei inedite istorii antropologice a teatrului ce a insotit structurile mentale colective contigue, o alta lucrare fiind destinata sa urmareasca pe aceeasi axa structurile mentale colective discontigue si izolante.
In paralel, autorul publica tot in 2015 si un volum de studii bilingv (in romana si franceza, cu o anexa in engleza), referitor la degenerescenta unor expresii de provenienta franceza in limbajul unor personaje autohtone de comedie: Etimologii populare "francoafone” in dramaturgia romaneasca ("Filiera” cazurilor: V. Alecsandri, I. L. Caragiale si extensia spre E. Ionescu) / Des fausses etymologies ? franco-aphones ? dans la dramaturgie roumaine (? La filiere ? des cas de: V. Alecsandri, I. L. Caragiale et l'extension vers E. Ionesco).
De asemenea, participarea sa constanta la colocviile Festivalului International "Lucian Blaga” de la Sebes-Alba si Lancram a fost concretizata prin publicarea in documentele manifestarilor a unor comunicari tot multilingve referitoare la complexitatea operei blagiene.
