Colectie completa - Dictionare scolare. Sinonime, Antonime, Neologisme, Omonime si explicativ scolar - ***

Descriere - Colectie completa - Dictionare scolare. Sinonime, Antonime, Neologisme, Omonime si explicativ scolar
[LS-2024]

Dictionarele scolare de la Editura Top Publishing, includ acces la varianta digitala.   

Colectia Dictionare scolare contine:

- Dictionar scolar de sinonime

Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite, dar care au acelasi sens. Ele sunt folosite pentru a nuanta si a preciza ideea expusa in cadrul unei comunicari. Sinonimele au diferite grade de echivalenta intre ele. In general nu exista echivalenta perfecta a cuvintelor existente intr-o limba.

Sinonimele pot fi clasificate in trei categorii:

- sinonime totale (absolute sau perfecte) Acestea corespund semantic in toata sfera lor de intelesuri.

- sinonime partiale (relative sau imperfecte), adica cele ale caror sensuri nu se suprapun in mod absolut. Ele se intalnesc in special la cuvintele vechi si polisemantice:

- sinonime aproximative. 

Acestea sunt comune in stilul scriitorilor, stabilind apropieri sau coincidente de termeni, atribuind valori, semantice figurate, metaforice cuvintelor uzuale marind sfera semantica a cuvintelor prin conotatii imprevizibile cu o mare expresivitate.

Sinonimia poate fi descoperita intre:

- doua cuvinte;

- un cuvant si o expresie;

- doua expresii.

Intr-un dictionar de sinonime se aplica, in general, doua principii:

- sinonimia pe sensuri, si, in interiorul fiecarui sens,

- sinonimia marcata stilistic, diacronic si regional

Sursa: Wikipedia

Numar pagini: 248
Format: 13x20
Anul aparitiei: 2018


- Dictionar scolar de antonime

Un antonim (din franceza antonyme, cf. greaca anti "contra” + greaca onyma "nume”) este un cuvant care, considerat in raport cu altul, are forma diferita si inteles opus/contrar.

Corelatia intre doua cuvinte cu sens opus se numeste antonimie.

Antonimul cuvantului antonim este sinonim.

Antonimele pot fi:

cu radical diferit: cald / rece, curajos / fricos, lenes / harnic;

cu acelasi radical, prefixat: corespunzator / necorespunzator, vizibil / invizibil, pur / impur, tipic / atipic.

Numar pagini: 164
Format: 13x20
Anul aparitiei: 2018


- Dictionar explicativ scolar

Un dictionar sau lexicon este o lucrare lexicografica care cuprinde o parte semnificativa dintre cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu al stiintei, literaturii, artei etc., asezate intr-o anumita ordine (de obicei alfabetica), avand in general definitia sensurilor cuvantului impreuna cu pronuntie, etimologie si alte informatii, sau o lista de cuvinte insotite de traducerile lor intr-o alta limba.

In multe limbi, printre care si limba romana, cuvintele pot sa aiba multe forme flexionare, dar majoritatea dictionarelor prezinta doar forma neflexionata in cuvintele-titlu.

Cuvintele pot fi insotite de:

– definitii (dictionar explicativ),

– indicatii asupra originii lor, antonime, sinonime si alte informatii de ordin lingvistic (dictionar etimologic, dictionar de antonime, dictionar de sinonime, dictionar ortografic, dictionar de regionalisme),

– un set de informatii din multiple domenii ale stiintei si culturii (dictionar enciclopedic sau lexicon),

– informatii dintr-un singur domeniu (dictionar istoric, dictionar geografic, dictionar de literatura, dictionar de medicina) sau

– traducerile in una sau mai multe limbi (dictionar bilingv, dictionar multilingv).

Numar pagini: 554
Format: 13x20
Anul aparitiei: 2018

- Dictionar scolar de neologisme

Neologismele ( in limba greaca νεολογισμός ("νeος" [neos] = nou; "λόγος" [logos] = cuvant)) sunt cuvinte sau expresii nou aparute intr-o limba, fie prin preluarea din alte limbi, fie create prin mijloace proprii. Tot neologisme se considera si cuvintele vechi care au capatat un nou sens sau un nou mod de utilizare, ori expresiile care desi sunt formate din cuvinte mai vechi au primit un sens nou, independent. Neologismele sunt folosite in general pentru a numi concepte noi: inventii, fenomene nou descoperite, etc. Uneori notiunile vechi care au suferit o schimbare semnificativa necesita folosirea unor neologisme pentru a le denumi.

Uneori neologismele trec printr-o etapa intermediara de barbarism in care sunt respinse de o parte din vorbitori ca fiind cuvinte inutile sau neadaptate morfologiei ori foneticii limbii. Evident, numai o parte din barbarismele de la un moment dat al evolutiei limbii ajung sa fie acceptate si sa se integreze in lexic.

Nu intotdeauna functia principala a neologismenlor consta in exprimarea unei noi semnificatii. De multe ori, neologismele sunt folosite pentru a semnala ceva: apartenenta la un anumit grup, modernitatea sau, pur si simplu, dorinta de a atrage atentia. Aceste functii pragmatice au dus la folosirea uneori excesiva a neologismelor in publicitate.

Cuvintul neologism, azi intrat in uzul curent, a aparut in secolul al XVIII-lea si a fost la vremea respectiva el insusi un neologism. Termenul a fost initial alcatuit in limba franceza sub forma néologisme (din neo- si logos: cuvant nou) in anul 1734[1] urmat de formele néologique in 1754 si néologie in 1759.

Numar pagini: 464
Format: 13x20
Anul aparitiei: 2018

- Dictionar scolar de omonime

In lingvistica, omonimia se refera la un grup de cuvinte care au aceeasi ortografie si pronuntie, dar au sensuri diferite. Starea unor cuvinte de a fi identice sau cvasi-identice in aspect si pronuntie se numeste omonimie, iar cuvintele din aceasta categorie se numesc omonime.

Omonimul este un cuvant care are aceeasi forma si aceeasi pronuntie cu alt cuvant sau cu alte cuvinte, de care difera ca sens si ca origine.

Etimologie

Cuvantul "omonim” provine din limba greaca veche, fiind un cuvant compus pentru a carui constructie s-au folosit prefixul homo (ὁμο), desemnand "la fel”, si sufixul ṓnymos (ώνυμος), insemnand "nume”. Se poate referi la doua sau mai multe concepte lingvistice, care se desemneaza "acelasi nume”. Termenul este, ca atare, ambiguu si necesita dezambiguizare.

Ambiguitatea termenului de omonimie poate fi clarificata urmarind tabelul alaturat in care omonimia, omografia, omofonia, heteronimia, heterografia, polisemia si capitonimia sunt explicate separat, prin diferentiere, intr-o modalitate cuantificata.

Deloc surprinzator, pot exista neclaritati sau ambiguitati chiar in cazul unor surse considerate "sigure”.

Definitii

Intrarea pentru "omonime” in Enciclopedia Britanica (editia a 14-a) spune ca "omonimele sunt cuvinte scrise la fel dar cu sens total diferit si ca omonimele sunt cuvinte asemanatoare ca pronuntie din cauza accentului”. Pe de alta parte, omonimele sunt definite in Dictionarul Oxford al limbii engleze (editia a doua) ca "un cuvant cu aceeasi scriere ca altul, dar cu origine si inteles diferite.”

Omonimele se pot clasifica astfel:

Omonime lexicale – aceeasi clasa morfologica, sens diferit:

broasca – substantiv, cu sensul de amfibian;
broasca – substantiv, cu sensul de mecanism.

Omonime gramaticale – acelasi sens, aceeasi parte de vorbire, dar persoane diferite:

vin – verb, timpul prezent, persoana I, numarul singular;
vin – verb, timpul prezent, persoana a III-a, numarul plural.

Omonime lexico-gramaticale – clasa morfologica diferita, sens diferit:

sare – substantiv, cu sensul de aliment;
sare – verb, cu sensul de a sari.

Similar, o "banca”, o "banca” de conturi si o "banca” de schimb au in comun doar scrierea si pronuntarea, dar nu si intelesul.

Numar pagini: 325
Format: 13x20
Anul aparitiei: 2018