Descriere - Clovnul de caro
Un om este aşa cum rămane in amintirile celor ce l-au cunoscut. Şi mai este aşa cum rămane in cărţi. Odată cu acest volum, rămane in mintea şi in sufletul nostru sămanţa roditoare a gandurilor pline de candoare şi profunzime, căci Ioan Gyuri Pascu ni se relevă intr-o lumină celestă.
Curat şi limpede, precum o picătură de apă pură, poezia sa e străbătută de reverenţa spiritului inaintea Creatorului, in tablouri dinamice, unde cuvintele se ordonează in trăiri pline de profunzime, urmand ascultătoare impulsul poetic, dar cu supunerea pe care numai amorul divin ţi-o dă. Spaţii rarefiate, umplute doar de concreteţea insemnărilor reflexive, de abilitatea gandului poetic sunt derulate cinematografic in secvenţe a căror simplitate aparentă este dublată de sugestie, de referinţa ce trădează o trăire profundă. Naturi moarte cu oameni vii, elemente de natură umanizată, sunt urmate intr-o curgere firească, naturală de secveţe in care umanul este preponderent, trădand un adevărat sistem de principii de viaţă şi gandire.
Un volum alcătuit din contraste, din cateva voci auctoriale, fiecare cu forma ei poetică predilectă. Secvenţele de poetică imersă in faptul cotidian urmează fluxul gandirii in vers alb, in timp ce majoritatea poemelor amprentate de impulsul reflexiv şi de sistemul spiritual-filosofic propriu subordonate, oarecum intenţiei de a schimba ceva in gandire şi in lume, sunt imbrăcate in versul clasic. Nu e un secret pentru nimeni, iar studiile filologice şi experienţa intelectuală profundă acumulată, dublate de perfecta stăpanire a elementelor prozodice, au coagulat construcţii poetice stabile, in sistem multi-level, accesul la straturile subtile fiind deschis doar celor cu cheile de lectură potrivite.” Tolba mea de cuvinte/ Vorbeşte din cărţi” (Tolba).
Deşi pornit să schimbe omul şi lumea, autorul se declară, cu modestie, invins in acest demers, ceea ce nu il opreşte să ducă mai departe, aproape programatic această misiune: "Poate produce eseu, după eseu,/ Da' nu-l poate descrie pe Dumnezeu”.
E o poezie a gandului aici, scrisă direct pe inima cititorului. Volumul de faţă trădează intenţionalitatea sa taumaturgă: "Şi, pe urmă, cu palmele inimii/Am vindecat oamenii”( O clipă cu Nichita) , dar fiecare vers işi are originea din interior, urmand un impuls creator genuin. Ni se oferă cu generozitate o reţetă de fericire: "Imi place să cant inspre cer/ Ca să pot mulţumi fără să cer (Imi place). Poemul Sunt pare născut odată cu rugăciunile Sfantului Francisc de Assisi şi se adresează in aceeaşi măsură minţii, sufletului şi spiritului in care simplitatea gandului pur reordonează poemul şi atenuează cu puritatea iubirii divine zgomotul lumii.
Ioan Gyuri Pascu nu s-a sfiit să ne indrume in texte cu caracter programatic, pe care acum, de cand ni s-a făcut atat de dor de el, cand ii primim mangaierea gandului din lumea cu lumini, le citim direct cu sufletul. Este cazul celei de-a doua secvenţe, Caietul cu cantece II, care conţine cateva poeme din albumele Electromagnetic Love (2013), Casa Inimii (inregistrat in 2015), Innocent Thoughts – Ganduri nevinovate (1997), La jumătatea vieţii (2007), Prinde o stea (2003), Jocul de-a joaca (2004).
Dedicată fiicei, colecţia de meditaţii poetice are valenţa unui testament spiritual al unui om al cărţii ce a cuprins in paginile acoperite cu parcimonia cuvantului, dar cu plinătatea gandului, secvenţe discrete ale unor mari revelaţii, imbrăcate in claritatea versurilor. Ioan Gyuri Pascu şi-a ales postura plină de modestie şi de umilinţă a clovnului de caro, a actorului pe scena vieţii ce găseşte circumstanţe atenuante celor care nu ii vor fi cunoscut sufletul. "Onorată asistenţă, cred că asta a fost tot./ Nu pot plange decat lacrimi planse de Marea Iertării” in poemul de inceput, care dă şi titlul volumului, Clovnul de caro.
