Descriere - Ce inseamna, oare, toate acestea? O foarte scurta introducere in filozofie
Ce inseamna, oare, toate acestea? este cea mai buna scurta introducere actuala in problemele filozofiei, in linia de gandire deschisa de fondatorii filozofiei analitice, depasind clasica lucrare a lui Bertrand Russell Problemele filozofiei (1912) prin aria sa de cuprindere, simplitatea, claritatea si luciditatea abordarii si expunerii.
La sfarsitul parcurgerii acestui fascinant itinerar filozofic, cred ca cititorul va simti satisfactia si placerea intelectuala de a fi incercat sa gandeasca pe cont propriu cateva dintre marile teme ale filozofiei dintotdeauna, fara ca mintea si sensibilitatea sa sa se fi simtit supuse unui exercitiu de autoritate sau fortate sa accepte necritic si dogmatic argumentele si ideile autorului sau ale oricui altcuiva. Parcurgerea acestor pagini va avea, negresit, un efect paideic si eliberator asupra gandurilor noastre." (Mircea DUMITRU)
Cuprins
1. INTRODUCERE 7
2. CUM DE CUNOASTEM, IN GENERE, CEVA? 12
3. ALTE MINTI 24
4. PROBLEMA RELATIEI MINTE-CORP 33
5. SEMNIFICATIA CUVINTELOR 44
6. LIBERUL ARBITRU 54
7. BINELE MORAL SI RAUL MORAL 67
8. DREPTATEA 86
9. MOARTEA 98
10. SENSUL VIETII 2
CUM DE CUNOASTEM,
IN GENERE, CEVA?
Daca te gandesti bine, singurul lucru de care poti fi sigur este ceea ce se afla in mintea ta.
Tot ceea ce crezi - despre soare, luna, stele, despre casa si cartierul in care locuiesti, despre istorie, stiinta, alti oameni, pana si despre existenta propriului corp -, totul se bazeaza pe experientele si gandurile, simtamintele si impresiile tale senzoriale. Asta este tot ceea ce ai nemijlocit la dispozitie, indiferent ca privesti o carte aflata in mainile tale, ca simti podeaua sub picioare, ca iti amintesti faptul ca George Washington a fost primul presedinte al Statelor Unite sau ca apa este H20. Tot restul este mai indepartat de tine decat experientele si gandurile launtrice si ajunge la tine numai prin intermediul lor,
In mod normal, nu ai nici o indoiala cu privire la existenta podelei de sub picioare, a copacului din fata ferestrei sau a dintilor tai. De fapt, cel mai adesea nici macar nu te gandesti la starile mentale care te fac sa devii constient de aceste lucruri: pari
CUM DE CUNOASTEM, IN GENERE, CEVA? 13
a fi constient de ele in mod direct. Dar de unde stii ca ele exista in mod real?
Daca incerci sa argumentezi ca trebuie neaparat sa existe o lume fizica externa, deoarece nu am vedea cladiri, oameni sau stele daca nu ar exista in afara noastra lucruri care sa reflecte sau sa emita lumina inspre ochii nostri si sa determine cauzal experientele noastre vizuale, ti se va replica imediat:
De unde stii asta? Caci e vorba tot de o asertiune despre lumea externa si relatia noastra cu ea, care nu se poate sprijini la randul sau decat pe marturiile simturilor noastre. Dar te poti baza pe acea dovada specifica referitoare la modul in care sunt determinate cauzal experientele vizuale numai daca deja te poti baza, in general, pe continuturile mintii tale care-ti spun ceva despre lumea externa. ar, tocmai lucrul acesta a fost pus sub semnul intrebarii. Daca incerci sa demonstrezi fiabilitatea impresiilor tale senzoriale apeland la alte impresii senzoriale pe care le ai, atunci argumentezi in mod circular si nu ajungi nicaieri.
Ti s-ar parea, oare, toate aceste lucruri in vreun fel diferite, daca in fapt ele ar exista numai in mintea ta - daca tot ceea ce ai socotit a fi lumea reala din afara mintii tale ar fi doar un gigantic vis sau o imensa halucinatie, din care nu te vei trezi nici-
odata? Daca ar fi asa, atunci, desigur, nu te-ai putea trezi, cum ti se-ntampla cand visezi, deoarece ar insemna ca nu exista o lume "reala" in care sa te trezesti. Asadar, nu ar fi tocmai ca intr-un vis normal sau ca intr-o halucinatie obisnuita, In felul cum concepem noi indeobste visele, acestea se petrec in mintea unor oameni ce stau, de fapt, intinsi intr-un pat real, aflat intr-o casa reala, chiar daca in vis ei fug pe strazile din orasul Kansas din calea unei masini de tuns iarba care ameninta sa-i ucida.
Presupunem, de asemenea, ca visele normale depind de ceea ce se intampla in timpul somnului in creierul acel uia care viseaza.
Dar nu s-ar putea oare ca toate experientele tale sa fie aidoma unui vis urias in afara caruia sa nu existe o lume externa? De unde stii ca nu este asa? Daca intreaga ta experienta ar fi un vis caruia nu-i corespunde nimic in afara, atunci orice dovada pe care ai incerca sa o folosesti pentru a-ti dovedi ca exista o lume externa ar fi doar o parte a acelui vis. Daca ai lovi in masa sau te-ai ciupi de obraz, ai auzi sunetul loviturii si ai simti ciupitura, dar toate acestea nu ar fi decat alte experiente care se produc in interiorul mintii tale, la fel ca orice altceva. Nu ti-ar folosi la nimic. In caz ca doresti sa afli daca ceea ce se gaseste in interiorul mintii tale ofera vreun indiciu despre ceea ce se gaseste in afara mintii, nu te poti baza, pentru a obtine raspunsul la aceasta intrebare, pe modul in care iti apar lucrurile inauntrul mintii tale.
Dar pe ce altceva te-ai putea baza? Toate dovezile de care dispui, in legatura cu indiferent ce, trebuie sa treaca prin mintea ta - sub forma perceptiei, sub aceea a marturiilor provenite din carti sau de la alti oameni ori sub forma amintirilor , iar aceasta este in deplina concordanta cu teza ca nu exista nimic in afara celor ce se afla inauntrul mintii tale.
Este posibil chiar si sa nu ai corp sau creier - din moment ce tot ceea ce crezi despre acestea rezulta din dovezile pe care ti le furnizeaza simturile. Nu ti-ai vazut niciodata creierul - doar presupui ca orice om are creier -, dar, chiar daca l-ai fi vazut, sau ai crede ca l-ai fi vazut, aceasta nu ar fi fost decat o alta experienta vizuala. Poate ca tu, subiectul experientei, esti singurul lucru care exista si nu exista deloc lume fizica - nu exista nici stele, nici pamant, nici corp omenesc. Poate ca nici macar spatiu nu exista.
Concluzia cea mai radicala care se poate trage de aici ar fi ca mintea ta este singurul lucru care exista. Conceptia aceasta se numeste solipsism. Este o conceptie cu totul aparte, care nu a fost sustinuta de prea multi oameni. Dupa cum isi poate oricine da seama din acest comentariu, nici eu nu o sustin.
Daca as fi solipsist, probabil ca nu as scrie aceasta carte, deoarece nu as crede ca exista altcineva care sa o citeasca. Pe de alta parte, poate ca as scrie-o pentru a-mi face viata launtrica mai interesanta, incluzand in ea impresia felului in care ar arata tiparitura, impresia legata de anumiti oameni care ar citi-o si care mi-ar spune ce gandesc despre ea s.a.m.d. As putea chiar, daca sunt norocos, sa am si impresia incasarii unor drepturi de autor.
Poate ca tu esti un solipsist: in cazul acesta, vei considera cartea de fata un produs al mintii tale, produs ce capata existenta in cadrul experientei tale, pe masura ce o citesti. Evident, nimic din ceea ce pot spune nu poate fi pentru tine o dovada ca eu exist in mod real sau ca aceasta carte exista ca obiect fizic.
Pe de alta parte, a conchide ca tu esti singurul lucru care exista inseamna sa afirmi mai mult decat garanteaza dovezile de care dispui. Nu poti sa stii, pe baza a ceea ce se gaseste in mintea ta, ca nu exista o lume in afara ei. Concluzia corecta este poate aceea, mai modesta, ca nu stii nimic dincolo de impresiile si experientele tale. S-ar putea sa existe sau sa nu existe o lume externa, iar daca exista, s-ar putea ca ea sa fie sau sa nu fie total diferita de cum iti apare tie - nu-i chip sa decizi ca e asa sau altminteri. Conceptia aceasta se numeste scepticism cu privire la lumea externa.
Este posibila chiar si o forma mai tare de scepticism. Argumente similare par sa arate ca nu stii nimic nici macar cu privire la propria ta existenta.
Pagini: 116
An aparitie: 2014
Format: 13x20 cm
Traducere: Mircea Dumitru
