Dedicat Castelului Pelisor, resedinta de vara a cuplului Ferdinand–Maria, volumul de fata trateaza perioada cuprinsa intre anii 1903 – anul inaugurarii Castelului Pelisor – si 1948, momentul actiunii de inventariere a resedintelor regale de la Sinaia, devenite proprietate de stat a Republicii Populare.
Lucrarea este pe deplin justificata in conditiile in care lipsesc contributiile consistente dedicate Castelului Pelisor. Fara a minimaliza, ci, dimpotriva, valorizand noile abordari istoriografice, cu siguranta meritorii, din ultimele decenii, consacrate resedintelor regale din Romania (Peles, Cotroceni, Bran, Balcic), autoarea reuseste sa ofere o imagine spectaculoasa, cu personaje din randul si din anturajul Familiei Regale si cu anumite evenimente avand drept decor Castelul Pelisor.
Castelul Pelisor isi castiga treptat rolul de reprezentare a Familiei princiare si apoi regale, fiind martorul unor evenimente semnificative, precum: inaugurarea sa oficiala din mai 1903, nasterea Principelui Nicolae (august 1903), vizita din anul 1909 a arhiducelui austro-ungar Franz Ferdinand si a sotiei sale morganatice, intrevederile cu diplomatii austriac si cel german in anii dificili de neutralitate a Romaniei (1914–1916), vizita premierului bulgar Stamboliiski (ianuarie 1921), legata de o dezirabila casatorie a Regelui Boris al III-lea al Bulgariei cu Principesa Maria (Mignon), logodna Principesei Elisabeta cu Printul George al Greciei (octombrie 1920), Consiliile de Coroana din decembrie 1925 si ianuarie 1926, referitoare la renuntarea lui Carol la drepturile de principe mostenitor, moartea Regelui Ferdinand (iulie 1927), cununia civila a Principesei Ileana cu arhiducele Anton de Habsburg (iulie 1931), moartea Reginei Maria (iulie 1938).
