Cartea Ceaiului - Kakuzo, Okakura

Descriere - Cartea Ceaiului

Filosofia ceaiului nu e numai estetica, in intelesul obisnuit al cuvantului, caci, vadeste, in legatura cu morala si religia, intregul nostru punct de vedere fata de om  si de Fire. Ea e igiena, pentru ca sileste la curatenie; e gospodarie, pentru ca arata cum tihna se gaseste mai curand in simplicitate decat in incarcat si costisitor; ea e geometria moralei, intrucat hotarniceste simtul nostru de masura fata de univers. Ea infatiseaza duhul adevarat al democratiei rasaritene, facand din toti credinciosii sai aristocrati de gust.

Cuprins
I. Ceasca omenirii
II. Scolile ceaiului
III. Taoism si zenism
IV. Ceainaria
V. Pretuirea artei
VI. Flori
VII. Mesterii ceaiului

Ceasca omenirii
Ceaiul a inceput ca doctorie si a ajuns cu vremea o bautura. In China el a patruns prin al optulea secol in hotarele poeziei, ca una din desfatarile de lume. In secolul al cincisprezecelea Japonia l-a ridicat pana la o religie a estetismului – ceismul.
Ceismul e un cult intemeiat pe inchinarea la frumos in mijlocul intamplarilor de rand ale vietii de toate zilele. El vorbeste de neprihanire si armonie, de taina iubirii intre oameni, de romantismul ordinii sociale. El e, in fiinta lui, o credinta a ne-desavarsirii, precum e si o gingasa incercare de implinire a ceva cu putinta in lucrul acesta cu neputinta caruia ii zicem viata.
Filosofia ceaiului nu e numai estetica, in intelesul obisnuit al cuvantului, caci vadeste, in legatura cu morala si religia, intregul nostru punct de vedere fata de om si de Fire. Ea e igiena, pentru ca sileste la curatenie; e gospodarie, pentru ca arara cum tihna se gaseste mai curand in simplicitate decat in incarcat si costisitor; ea e geometria moralei, intrucat hotarniceste simtul nostru de masura fata de univers. Ea infatiseaza duhul adevarat al democratiei rasaritene, facand din toti credinciosii sai aristocrati de gust.
Indelunga indepartare de lume a Japoniei asa de folositoare adancirii in sine a fost nespus de prielnica dezvoltarii ceismului. Caminul si obiceiurile noastre, imbracamintea si bucataria, portelanul, lacul, pictura – literatura insasi – toate s-au supus inrauririi lui. Nicio cercetare a culturii japoneze n-ar putea sa-l nesocoteasca. El a patruns in gateala iatacurilor boieresti si a intrat in locuinta saracului. Taranii nostri au invatat sa aseze flori, cei mai de pe urma muncitori, sa-si aduca inchinarea lor stancilor si apelor.
In vorba noas-tra de toate zilele ziceam de un om ca e "fara ceai” in el, cand e nesimtitor la partea tragicomica din drama fiecaruia. Dimpotriva, infieram pe estetul scapat din frau, care, fara ochi pentru tragedia lumii, se arunca zgomotos in valul simtirilor dezlantuite ca pe unul "cu prea mult ceai” in el.

Anul aparitiei: 2010
Coperti cartonate
Nr.pagini: 124