Descriere - Canonul cel Mare
Este vorba de un canon de pocainta, adica un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cantari bogate, compuse, la randul lor, din stihiri scurte de pocainta, ritmate de invocatia: ‘Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!', cerere care aminteste de rugaciunea vamesului din prima duminica a perioadei Triodului.
Canoanele liturgice au aparut la sfarsitul secolului al VII-lea si inceputul secolului al VIII-lea, inlocuind, in mare masura imnele liturgice, numite Condac. Totusi, intre cantarea a 6-a si a 7-a a fiecarui Canon se mai pastreaza un Condac urmat de un Icos.
Canoanele, care au fost compuse la inceput de crestini sirieni elinizati din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical si au un continut teologic mai accentuat.
Canonul liturgic are noua cantari lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea noua intercalau la inceput cele noua cantari biblice folosite in viata liturgica rasariteana:
Cantarea lui Moise (Iesirea 15; 1-19);
Noua cantare a lui Moise (Deuteronom 32,1-43);
Rugaciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10);
Rugaciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3,2-19);
Rugaciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20);
Rugaciunea lui Iona (Iona 2, 3-10);
Rugaciunea celor Trei tineri;
Cantarea celor Trei tineri;
Cantarea Nascatoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) si rugaciunea lui Zaharia, tatal Sf. Ioan Botezatorul (Luca 1, 68-79).
Fiecare cantare a Canonului incepe cu un Irmos (o strofa datatoare c|g ton), ;se continua cu. stihiri mai scurte si se incheie cu o lauda de preamarire adresata Sfintei Treimi (doxastikon) si o lauda adresata Maicii Domnului (theotokion).
La Canonul initial al Sf. Andrei Criteanul, mai precis la cantarile a 3-a, a 4-a, a 8-a si a 9-a, au fost adaugate de timpuriu cateva canoane mai mici, formate din trei cantari (trei ode), compuse de ‘Teodor' si ‘Iosif', adica Sf. Teodor Studitul (+ 826) si Iosif de Sicilia (+ 886).
In secolele XI-XII, un canon de doua stihiri pentru o Cantare a fost adaugat in cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, din vremea in care Duminica a V-a din Postul Sf. Pasti a fost inchinata pomenirii Sf. Maria Egipteanca. Apoi a fost adaugata la sfarsitul fiecarei cantari o stihira de cerere catre Sf. Andrei Criteanul insusi.
