Traducere de Adina Maria Simion
De ce, de-a lungul istoriei, statele au subestimat in mod regulat pericolele din afara care le amenintau supravietuirea? De ce unele state au fost capabile sa-si mobilizeze eficient resursele materiale pentru a raspunde adecvat la amenintarile externe, in timp ce altele nu au reusit sa faca acest lucru? Sub-balansarea este un fenomen comun, dar prea putin cercetat in politica internationala, care se produce atunci cand statele fie nu constientizeaza amenintarile periculoase pentru ele, fie aleg sa nu reactioneze la aceste amenintari sau reactioneaza inadecvat si imprudent. In acord cu noul val al cercetarilor realiste neoclasice, Amenintari fara raspuns ofera o teorie a sub-balansarii bazata pe patru variabile de la nivel intern, care explica variatia in timp si spatiu a modului cum raspund statele la presiunile si stimulentele externe. Teoria genereaza cinci scheme cauzale pentru comportamentul de sub-balansare al statelor, care sunt testate folosind cateva cazuri elocvente: Marea Britanie si Franta in perioada interbelica, Franta intre 1877 si 1913, precum si Razboiul Triplei Aliante (1864-1870), care a opus Paraguayul Braziliei, Argentinei si Uruguayului. Autorul conchide ca statele care prezinta cea mai mare probabilitate de sub-balansare sunt cele incoerente, fragmentate, ale caror elite sunt constranse de considerente politice in luarea deciziilor.
