Orele trecusera. Se crapa de ziua cand Ioakum si Gushwalla se apropiara de Luchumon, privind cu mirare la crengile aproape frante, care sustineau tesatura de "clef de voute" in care atarnau pietre, sageti, sei, coifuri, spade, platose, bidoane, taburete, ba chiar si doua colivii. "Fugarii, marite Luchumon! Sunt cu totii in mainile noastre..." spuse Ioakim, dupa ce Ziollo atarna de o sfoara un sobolan viu pe care abia ce-l prinsese. Guzganul chitaia si se zvarcolea, facandu-i pe toti sa rada. Cla...