In familia lui Imp, nebunia se aliniaza ordonat, ca vagoanele unui marfar: bunica, fiica, fiica fiicei... Imp este schizofrenica si o stie. Cu ajutorul medicamentelor si al psihiatrei, Imp este bine – pana cand o intalneste pe Eva Canning, care seamana tulburator de mult cu tanara din Fata inecandu-se, un tablou ce o obsedeaza din copilarie. Sirena, lup sau fantoma, Eva o bantuie si o arunca intr-un vartej de vise si amintiri care nu au nimic de-a face cu realitatea. Ca sa scape din labiri...