Carti in categoria Proza diversa

Cele mai izbutite pagini de proza ale lui Blecher (din acelea pe care Sebastian le considera geniale!), dupa Intamplari, se afla in Vizuina luminata, descrierea piatetei Casei de Economii in alb si rosu; portretul femeii in rosu care va inspira titlul unui celebru roman cu mai multi autori din anii '90; acea prima political fiction din literatura noastra in care cainii politisti se revolta, ocupa inchisoarea, dupa ce-i incatuseaza pe gardieni, si sunt reprimati la sfarsit, in cel mai pur spirit ...

Greu de incadrat intr-o formula literara precisa, ea se structureaza ca o confesiune, reunind fragmentele unui fel de „jurnal", unde „intamplarile" copilariei si adolescentei autorului nu alcatuiesc un fir epic propriu-zis menit sa defineasca si sa reveleze treptat o personalitate; „roman fara subiect" (N. Manolescu), Intamplari in irealitatea imediata este mai curand o „autobiografie metafizica", o „naratiune simbolica", in care episoadele au un „sens initia...

Intamplarile se petrec prea repede. Oamenii se intalnesc si se despart doar o clipa mai tarziu. Boala insasi avea nevoie de alt ritm, ca al aluatului care creste in cuptor. La acelasi foc pripit, de plita, ard suferinta si sexualitatea. Blecher este unul din primii nostri romancieri care evita perifraza mai mult sau mai putin poetica in descrierea actului sexual, indraznelile lui in materie n-au fost indeajuns relevate. Cand se va scrie un studiu pe tema limbajului sexualitatii in romanul romane...

Greu de incadrat intr-o formula literara precisa, ea se structureaza ca o confesiune, reunind fragmentele unui fel de „jurnal", unde „intamplarile" copilariei si adolescentei autorului nu alcatuiesc un fir epic propriu-zis menit sa defineasca si sa reveleze treptat o personalitate; „roman fara subiect" (N. Manolescu), Intamplari in irealitatea imediata este mai curand o „autobiografie metafizica", o „naratiune simbolica", in care episoadele au un „sens initia...

Vizuina luminata este un jurnal de sanatoriu in care decelarea realitatii devine o problema de existenta in psihicul din ce in ce mai instabil al autorului: „In aceasta simpla trecere a mea prin viata, daca sensul si importanta clipelor imi scapa, asta este poate si pentru motivul ca in orice moment le scap si eu lor, evadandu-ma intr-o lume inchisa, secreta proprie in cea mai stricta intimitate.” Finalul, previzibil, este unul tragic: „Eram pe ciment, dardaiam de frig si nu st...