Cand, in 1989, Luis Landero debuta cu Jocuri ale vastei tarzii, cititorii spanioli au descoperit cu surprindere ca se afla in fata unui mare scriitor, perfect stapan pe arta constructiei romanului, un scriitor care, inarmat cu luciditate, imaginatie, candoare si umor, se incumeta sa paseasca pe drumul deschis de Cervantes. Reactia criticii literare a fost prompta – Premiul National pentru Literatura si Premiul Criticii, in 1990 –, iar la scurt timp romanul a fost tradus in peste zece...