Un anevrism cerebral o cufunda pe Helene Wiesendhal intr-o coma din care se trezeste pe jumatate paralizata, amnezica si afazica. Silaba cu silaba, cuvant dupa cuvant, fraza dupa fraza – toate exersate cu mare efort, cu furie, dezamagire si disperare –, miscare dupa miscare, pas cu pas, tresarire dupa tresarire – toate repetate la nesfarsit, cu incrancenare, jena si lacrimi –, Helene isi cauta inainte de toate cuvintele ratacite undeva in necunoscut. Apoi si reface, piesa...