Carti in categoria Proza diversa

Poetul care era o multitudine La sfarsitul anului 2010 scriitorul brazilian José Paulo Cavalcanti Filho si-a incheiat, dupa mai multi ani de cercetari, cartea despre acest om care se visase atit de multiplu. Cavalcanti a descoperit ca Pessoa nu se referea la cinci nici la sase, ci la o suta douazeci si sapte de oaspeti care se inghesuiau in trupul sau firav, fiecare in parte cu numele sau, cu stilul si cu propria lui poveste, cu data lui de nastere si cu horoscop propiu. Unii dintre ei il...

Psihanaliza este, inainte de toate, rodul transferului dintre Freud si elevii lui. Rostul discutiilor si al corespondentei lui Freud cu Fliess si Jung, cu Ferenczi si Abraham, cu Lou Andreas-Salomé si Groddeck n-a vizat instaurarea unui domeniu stiintific definitiv asigurat – acela al inconstientului. El urmareste o noua asezare umana, atenta la ceea ce inconstientul insusi face sa ne parvina in act. Autoarea demonstreaza cum anume, in cazul psihanalizei freudiene si lacaniene, obie...

O carte pasionanta de dialoguri cu Jean-Pierre Lebrun, sinteza a unei experiente clinice de peste o jumatate de secol, care ofera cititorului o viziune psihanalitica asupra principalelor provocari cu care se confrunta societatea noastra contemporana – limitarile perverse ale societatii de consum, sfarsitul politicii, noile psihopatii ale omului post-modern (adictiile, tulburarea de border-line, hiperactivitatea), dar si reconfigurarea autoritatii, a structurilor familiale, a diferentei sex...

Genurile muzicii sunt ca genurile oamenilor. Insa cum doar oamenilor le revine a fi intrupati in femei sau barbati, muzica le reintrupeaza pe ambele travestindu-le metaforic in cantec si dans. Inventate de oameni dupa propriul chip si asemanare, genurile muzicii pastreaza in genele lor insemnele celor doua arhetipuri de dinaintea tuturor celorlalte. Le confera o identitate stilistica, le innobileaza cu o demnitate canonica si printr-o indelungata uzanta le inventeaza memoria propriei lor istorii...

Opticile asupra societatilor de astazi tind sa ia ceea ce este dat drept definitiv sau macar durabil. Se crede ca organizarile actuale si fortele ce s-au impus raman aceleasi. Nu putem invinui pentru aceasta tendinta doar ideologiile prezentismului sau ale instanteismului; este in aceasta chiar o inertie a gandirii si comportamentelor umane. Dar faptul nu ne scuteste sa punem, impotriva oricarei piedici, intrebarea privind schimbarile ce au loc. Nu numai ca orice piedica ar fi, aceasta nu poate...