„Ea – realitatea extrapoetica – constituie alaturi de cea poetica realitatea in genere si poate contribui la faurirea celei din urma, o poate genera, daca hazardul ne este complice. M-am deplasat mereu cu tramvaiul sau cu autobuzul, mai tarziu si cu metroul sau cu taxiul, dar niciodata intr-un autoturism personal, nu m-ar lasa inima sa fac asa ceva, iar hazardul mi-a scos in fata, pe data de 12 mai 1957, doua femei care s-au asezat pe bancheta din fata mea, in tramvai, pe cand ...
