In Morti imaginare, distins cu Premiul Medicis pentru eseu (2003), fictiunea si analiza se imbina pentru a descrie sfarsitul a mai bine de treizeci de scriitori, de la Montaigne la Truman Capote, trecand prin Balzac, Freud si Nabokov. Nici urma de macabru, de predici sau de lacrimi; apropierea de marile spirite care se pregatesc sa iasa din scena se face pe un ton grav, insa pe alocuri surprinzator de amuzant, scriitura este erudita si, mai presus de toate, plina de umanism. Cartea este, pana la...
