Romane captivante

Modernitate, asadar, sau traditionalism? Si una, si alta. Ori, mai bine zis, o valoroasa sinteza intre doua feluri de mentalitati, infaptuita insa, in ultima analiza, tot pe taramul modernitatii. De altfel, insasi „modernitatea” s-a aflat mereu in miscare si nu poare fi identificata (vorbind de proza literara) cu un ansamblu de tehnici si viziuni cristalizat intr-un moment istoric dar. Modernitatea literara a „evoluat” ea insasi, redescoperind si revalorizand miticul si...

Pasarea si umbra (1977) reia atmosfera si modalitatea narativa ale romanului publicat cu trei ani mai inainte (Tara indepartata), uzand, poate, de fisele si materialul epic nefolosit. Mai prezente par a fi acum: constiinta caracterului conventional al literaturii, demonstrativitatea ludica si demiurgia ca rol comic burlesc, interpretat in fata cititorului usor amuzat. Substanta vietii nu numai ca nu dispare in jocul, deja previzibil, al schimbarii competentelor narative, dar se poate spune ca oc...

Din contactul cu noul roman, cel care a tras cel mai mare folos in proza noastra pare a fi Sorin Titel. Spirit cultivat, lucid si ambitios, el a luat ce trebuie dintr-o formula epica pandita, prin repetitie, de sterilitate si a adaptat ceea ce a invatat la temele lui. Rezultatul este remarcabil. Romanele impun un stil original si un univers epic usor de diferentiat in geografia imaginara a literaturii postbelice. Primele povestiri (Copacul, 1963 Reintoarcerea posibila, 1966; Valsuri nobile si se...

Comentatorii operei lui Sorin Titel au facut din volumul Tara indepartata (1974) o piatra de hotar. In tentativa autorului de a alcatui, cu mijloacele naratiunii moderne, un univers al lui, compus din fragmentele salvate de memorie ale vechii lumi banatene, volumul acesta face apel la cateva noi procedee epice – invatate, de asta data, de la Joyce (intrucat venise vremea contactului cu Ulysses). Odata cu acest volum, incepe, intr-adevar, sa se intrezareasca miza demersului sau artistic int...

Aceasta carte (Dejunul pe iarba) pare scrisa intr-un interval de timp mai scurt chiar decat acela in care se poate citi.Impresia nu vine din dificultatea relativa a lecturii, ci din dezinvoltura cu care autorul isi rosteste discursul.Relatarea fragmentara, schimbarea repetata a unghiului de vedere si a ritmului, juxtapunerile nesfarsite de fraze, suspensiile numeroase, toate acestea marturisesc dorinta de a capta un flux vital si de a urmari sinuozitatile lui imprevizibile. Preocuparile de &bdqu...

O literatura nu este facuta doar din rupturi si a respira un aer contemporan nu este una cu epigonismul. Desigur regasim in Lunga calatorie a prizonierului relatia beckettiana dintre calau si victima, uzandu-se pana trece de la infruntare la complicitate. Dar aceasta relatie e oare numai beckettiana si istoria contemporana nu a fost nefericit de darnica in exemple? In orice caz, originala nu este nici situatia, nici deteriorarea acestei relatii. Dar alegandu-si semnele din simbolistica crestina ...