Romane captivante

Tiganii lui Miron Radu Paraschivescu nu sunt arzaatorii gitanos andaluzi razboindu-se cu la guardia civil, ci bieti oameni nevoiasi, obedienti, care-si canta iubirile „arzoaie“, se blestema, se parasc, viseaza, iar infruntarile cele mai sangeroase dintre ei nu depasesc vendeta marunta din Rica, ce aduce aminte de stralucitul cantec batranesc Toma Alimos.ILIE CONSTANTINNumar pagini:352Anul aparitiei:2012

Multe dintre resorturile, mai mult sau mai putin (ne)vazute ale lui Alexandru Plesa, Petru Anicet ori Mitica Gheorghiu actioneaza in virtutea acestei inconstiente cultivate, a virulentei deliberate. O agresivitate aparent dezorientata, dar vizand, in fapt, topirea oricaror limite, nu doar a simplelor conveniente sociale, si pe care pasionalitatea vietii interbelice romanesti (si nu numai), cu otraviri, dueluri, crime si sinucideri din amor mereu la ordinea zilei, o presupunea si o sustinea din p...

E limpede ca ne aflam in fata unui roman care nu isi propune sa faca istoriografie sub acoperire, un roman „despre” deportarea tiganilor in Transnistria, ci despre destinul unei comunitati traditionale care cade sub tirania implacabila a Istoriei. A unei Istorii, se-ntelege, intrate in delir. Daca ar fi sa cautam cu tot dinadinsul si un mesaj etic in roman, acesta este anti-ideologic: iubirea (si reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importanta chiar decat tragedia deportarii. Ca...

Doua evenimente majore cu miez catastrofic fisureaza decisiv intervalul si amprenteaza definitiv substanta romanului. Unul strict personal, de flagranta intimitate: ruptura lui Eliade de Sorana Topa – iubirea navalnica, fantasta, coplesitoare in daruire, invadatoare la modul vampirizant – si optiunea, la antipod, pentru Nina Mares – feminitatea tandru-materna, subtil-invaluitoare, ocrotitoare, constructiva. Celalalt, exterior, de-a dreptul devastator in planul relatiilor social...

Frumosii nebuni canta dragostea, libertatea si razvratirea. Adica viata. Paginile scrise atunci se pastreaza ca fumul in crestatura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zapada albastra, de Dunare neistovita si umbla-n ele sanii alungite de crivat, duhul legendelor si al gerului care inclesteaza Bucurestii la margini de Orient si langa inima binecuvantata a tineretii si a femeilor. FANUS NEAGUReusita romanului e cu atat mai remarcabila, cu cat modelele reale ale celor trei crai (ca s...

In Domnisoara Christina naratorul stie tot ce vad, sau isi inchipuie ca vad, toate personajele, cu numai doua exceptii: Simina si Christina. El poate privi evenimentele din perspectiva fiecarui om, dar nu si din cea a strigoiului. La fel, nici in Sarpele el nu povesteste ce vede sau gandeste Andronic, ci numai si numai cum il vad toti ceilalti pe el! Naratorul nu stie cum vede non-umanul pe oameni sau ce gandste acesta. „Il privea nesatioasa, infometata“, ne spune, in primul roman, n...

Prin tema care-i confera si titlul, romanul pare sa-si aiba sursa in perioada portugheza, asa cum mentioneaza Eliade in Jurnal, in 21 iunie 1949: „Solstitiul de vara si noaptea de Sanziene isi pastreaza, pentru mine, toate farmecele si toate prestigiile. Se intampla ceva si ziua aceasta mi se pare nu numai cea mai lunga, ci, pur si simplu, alta decat cea de ieri sau cea de maine. Candva, in Portugalia, imaginasem un fel de poveste cu miracolul regenerarii si tineretii vesnice dobandite int...

Acest roman constituie poate proiectul cel mai ambitios al lui Mircea Eliade, acela de a configura un Zeitgeist, plasandu-se astfel alaturi de romancieri europeni redutabili. Romanul recapituleaza toate temele esentiale pentru opera lui Eliade, teme care-si gasesc ecoul atat in proza si dramaturgia sa cat si in opera stiintifica sau in publicistica. In acelasi timp, romanul reprezinta un mare semn de adio, este un roman al despartirilor, al rupturilor, al unei lumi disparute care va continua sa-...

Peronul era ticsit de lume. Si era agitatie, larma, si atitea gesturi si vorbe inutile, imbratisari si mingiieri grabite, lacrimi sterse pe furis, zimbete curajoase, sau de-a dreptuleroice, si sfaturi, sfaturi repetate de zeci de ori, spuse in clipe de stinjeneala, pentru a ascunde o emotie, pentru a intrerupe un oftat sau pentru a aminti realitatea despartirii.- Dragul meu, ai grija, sa nu cumva sa...Nu trebuia mai mult nici pentru cel care rostea cuvintele, nici pentru cel caruia ii erau adres...

Uriasa cabana, cocotata temerar deasupra vechiului burg, cu toate camerele, cu toate paturile, cu restaurantul, bucataria, holurile si salile de distractie, dar mai ales cuspatiile albe si cu pirtiile de schi dimprejur, fusese retinuta pentru elevi, ca in fiecare an la inceputul primei vacante si inaintea sarbatorilor de iarna. Ninsese mult si mai ningeauneori, noaptea, cu fulgi mari care se impotriveau blind intunericului; soarele se daruia limpede si fara partinire fiecarei zile, din departari...

CUVANTUL AUTORULUIDe fapt nu e cuvintul autorului, ci scrisoarea unui tinar cititor pe care ma vad obligat s-o redau aici, inainte de inceperea cartii:Dragul nostru prieten drag,Am auzit in citeva locuri ca unii cititori, foarte putini dealtfel, pun sub semnul indoielii cele ce se povestesc in aceasta carte. Eu sint elev la liceul din orasul in care sepetrec toate ispravile descrise de dumneavoastra in "Roata Norocului". Probabil ca ati vazut oraselul nostru. Nu are nimic interesant decit acele ...

In orasel se aciuase linistea zilelor de vara. Tinerii plecau dis-de-dimineata la scaldat, lasind curtile, strazile si mahalalele pustii, molesite si tacute. Spre seara se pornea un oarecarefreamat care se risipea insa la primele adieri ale noptii, cind oraselul isi asternea docil strazile la picioarele perechilor visatoare. Era vara si cald, era vacanta, era un oras mic, eramonotonie, lene, amorteala, adica tot ceea ce nu se potriveste tineretii. Pentru ca tinerii erau acei care sufereau cel ma...

Cuprins - Ciresarii: Cronologie Drum bun, ciresari, a inceput un nou secol! (Horia Garbea) CAVALERII FLORII DE CIRES Schite care ar putea folosi la intocmirea unei harti a Pesterii Negre... De aproape cincizeci de ani, orologiul cel mare din turnul scolii supraveghea cu cadranele sale cele patru puncte cardinale; de aproape cincizeci de ani, acele sale enorme indicau fara greseala ora exacta. Rareori, iarna, in timpul viscolelor, zapada cotropitoare oprea mersul lor pe cadranul dinsp...

Lui Bacovia ii repugnau teoriile. Probabil ca le percepea ca pe niste surse de falsificare. Numai inspiratia genuina, senzoriala o simtea ca pe o garantie de autenticitate. El se credea un „senzitiv“, ca in proza sa cunoscuta, nu un intelectual. Se vedea pe sine, probabil, in situatia de artist sincer si spontan, in priza directa cu senzatiile care ii talmaceau lumea, evitand complicatiile si artificiile. Simbolismul bacovian lasa cateva usi deschise spre esteticile ce vor irupe dup...

Mesajul ascuns al cartii ne face sa credem ca, de aceasta data, Zaharia Stancu n-a mai fost doar un polemist social, un jurnalist plin de furie si de indignare, n-a mai fost vocea suferintei, acuta si vindicativa, cum s-a aratat in toate scrierile unde apare si nu apare Darie. De aceasta data, Zaharia Stancu a depasit propria limita de intelegere si a inteles. Cu aceasta carte, este opinia mea, Zaharia Stancu intra in randul marilor scriitori. Intra in randul marilor scriitori pentru ca a intel...

Nu in latura caracterologica sta insa meritul romanului ,,Calea Victoriei" lui Cezar Petrescu. In datele lor interne, personajele au ceva predictibil. Ascensiunile le sunt sincrone. Caderea unuia duce la prabusirea celorlalti. Si de obicei, intocmai ca in jocul de domino, toti au in preajma pe cate cineva. Momentele de singuratate sunt rare in Calea Victoriei. Admirabila, in schimb, e inventia epica, chiar daca nu din ea, ci din lirismul difuz, i s-a tras romancierului succesul. Fiecare cap...

Urmarind adolescenta protagonistilor, Ionel Teodoreanu surprinde – printre cei dintai intre romancierii nostri interbelici – un ritm si un stil de viata deja modernist, sincron cu cel occidental. Modern style-ul casei din Pitar Mos a lui Herr Direktor si Danut, stilul garçonne, emancipat al Olgutei Deleanu, preocuparile sportive ale tinerilor, automobilul, cinematograful, petrecerile de liceeni prefigureaza deja atmosfera anilor ’20.Prin Mircea si Danu?, Ionel Teodoreanu...

Romanul La Medeleni are inca multe de spus noilor generatii de cititori si isi asteapta, inca, adevarata reconsiderare critica. Dincolo de orice consideratii tehnice, cartea este cel mai impresionant si mai fermecator poem epic dedicat marilor vacante din intreaga noastra literatura, o carte-fanion a unei stari de spirit. Ultima parte a cartii, Intre vanturi, se situeaza, tipologic, intre mai multe tipuri de roman active in epoca: romanul de medii sociale (despre Iasul postbelic, mahalagizat si ...

Ceea ce organizeaza, subteran, materia acestui roman-fluviu este trecerea timpului (biografic, social, istoric) si a varstelor umane, cu corolarul ei, dezvrajirea lumii, descoperirea realului si nevoia recuperarii unui Paradis pierdut. Digresiunile de care s-a facut atata caz nu reprezinta decat forme de amanare a trecerii timpului. Atmosfera Medelenilor revine tot mai rar in cadru, pe masura ce, din fundal, se aude vuietul tot mai amenintator al timpului distrugator, ca o Simfonie a Destinului ...

Ciocoii vechi si noi un roman de marca al literaturii romanesti, dincolo de miza estetica a cartii, seriile succesive de cititori au fost fascinati fie ca au vrut, fie ca nu, in tot acest rastimp, de fenomenul ce constituie substanta romnanului: ciocoismul, forma romaneasca a parvenitismului, a venalitatii si lacomiei, a lipsei de repere morale, a mitocaniei agresive si viclene, a exhibitionismului imbuibatilor si ingamfatilor. Ciocoismul repugna, aproape tuturor, la prima vedere, dar el sta asc...