Carti in categoria Proza diversa

Nicolae Vacaroiu, fostul premier al Romaniei intre 1993 si 1996, face dezvaluiri incendiare despre presiunile infernale pe care Fondul Monetar International, Banca Mondiala, dar si Uniunea Europeana le fac asupra autoritatilor romane de la cel mai inalt nivel pentru a le fi pusa Romania la picioare, despre mecanismul complex si extrem de eficient prin care tara ajunge o colonie dispusa sa inghita orice, sa rabde oricat. Vorbeste si despre tradare, iar printre randuri pot fi identificate figurile...

„Realiza ca exista o ramificatie sangvina din care face parte fiecare creatura umana. Ii veni in minte notiunea de arbore genealogic, dar o considera nesatisfacatoare, nedefinitorie pentru increngatura biologica din care face parte insul. Nu era vorba de o seva oarecare, acea apa chioara la care sunt conectate radacinile si crengile unui copac. Prin oameni circula un anumit flux specific ce determina insasi personalitatea. Sangele e flacara ce arde in retorta anatomica si spirituala, fulg...

„Devenise un cascador plonjand de pe varfuri alpine direct in prapastia inspumata a oceanului, tragatorul singuratic aparut din neant ca sa starpeasca o fojgaiala patibulara. Isi indeplinise misiunea de garda de corp infailibila a unui important politician, pe care se hotarase sa-l salveze cu orice pret, afirmandu-se ca exterminator al raului politic. Ii vedea obrazul taiat in piatra, privirile acrilice, scarba de pe buze si din cuvinte, si ii auzea vocea harjaita precum o roata grea pe pi...

„Descopereau ca traiesc ceva similar iubirii, fara a fi, de buna seama, iubire. Isi vin in intampinare cu gingasie si tandrete, si cu o enorma dorinta de a surprinde un strop de fericire in ochii celuilalt. Fraternizeaza in reproducerea ritualului iubirii. Prin urmare, iubire sintetizata in laborator – ca o serie de substante tamaduitoare menite sa salveze oameni aflati in suferinta. Iubire, ca panaceu al bolilor de decrepitudine, al singuratatii de senectute, al slabirii imunitatii ...

— Domnule Detectiv, eu trebuie sa plec in Romania, as vrea sa stiu ca fiul meu, Emil, este in afara de orice pericol si orice banuiala. Nu a facut nimic din care sa reiasa vinovatia sa. Nu cred ca incalcati vreo cutuma sau vreun ordin daca imi spuneti ce v-am rugat. Nu de altceva, dar sunt foarte bolnav si nu-l voi mai vedea niciodata... nu vreau sa va impresionez cu asta, apelez, nu la mila ci, la intelegerea dumneavoastra!— In timpul unei anchete nimeni nu poate garanta nimic, vret...

Umanitatea aceasta, imaginata de Florin Anghel Vedeanu, traieste clipa, dezinteresandu-se, practic si spiritual, de orice i-ar putea impiedica trairea plenara a clipei evanescente. Fara cerebralitate, fara preocupari de spiritualitate, instinctuali si epicurei, acesti oameni privesc viata din perspectiva unei eternitati de-o clipa. Pacatul, pedepsele, rasplata intra in aceasta simpla filosofie de viata. Nu exista preocuparea de a orienta viata pe un drum visat, gandit si proiectat mental, idea...

Exista in Marsul invalizilor, noul roman al lui Florin Anghel Vedeanu, o mare voluptate de a povesti, placere concurata doar de dorinta constructiei epice, in care se amesteca realul si fantasticul, ceea ce duce naratiunea pe taramul mitologiei. Ca in epopee, planul real al oamenilor, cu viata lor pamanteasca, intre limitele precarei conditii umane, este dublat de unul sacru, divin, in care Dumnezeu si Sf. Petru privesc, contempla, dirijeaza, vegheaza, de sus, mersul vietii/lumii de jos, care a ...

Degeaba; timpul trece si oamenii se prefac. Se stricase fata si nu mai putea sa stea, ca mai-nainte, zile-ntregi, cu copiii, cu gastile, cu ratele si cu gainile numai. Apoi de cand s-a dus la moara, n-a auzit, ce-i drept, nici o vorba buna de la nimeni, dar nici ocari si ghionturi n-a mai mancat, iar ca stapana la casa ei, facea ce voia, se scula si se culca cand ii venea, manca ce-i placea, si-l schimba traiul bun pe om. Lasa ca nu mai era tot atat de bondoaca ca mai-nainte si se saltase la tru...

E o cestiune de buna-credinta literara sa fac marturisirea ca faptele expuse-n aceasta naratiune, pe cat de frumoasa, pe atat de interesanta, nu sunt plasmuiri ale mele, ci intamplari petrecute sunt acum vreo mie trei sute de ani, in timpul domniei imparatului Justinian, cand gepizii au fost risipiti in lupta cu longobarzii si cu avarii si cand bulgarii si marile mase de slavi au sosit la poalele Carpatitor.Intamplarile aceste sunt atat de invederat adevarate incat i-as jigni pe cititori daca mi...

E o cestiune de buna-credinta literara sa fac marturisirea ca faptele expuse-n aceasta naratiune, pe cat de frumoasa, pe atat de interesanta, nu sunt plasmuiri ale mele, ci intamplari petrecute sunt acum vreo mie trei sute de ani, in timpul domniei imparatului Justinian, cand gepizii au fost risipiti in lupta cu longobarzii si cu avarii si cand bulgarii si marile mase de slavi au sosit la poalele Carpatitor.Intamplarile aceste sunt atat de invederat adevarate incat i-as jigni pe cititori daca mi...

Cine poate spune ce s-a framantat in creierul lui Codin in ziua aceea? Dornic de femei, ahtiat dupa lucruri alese, decis sa nu-si creeze singur incurcaturi si neplaceri, mintea ii va fi fost acaparata numai de norocul neasteptat; imaginatia lui va fi exagerat pana la imposibil dulceata buzelor acelora mici si catifelate; fiorul ochilor violeti; parfumul parului pe care-l admirase fugitiv incatusat in piepteni stralucitori; savoarea carnii albe din care zarise numai gatul si umerii; maiestria for...

— Fericit a mai fost Solomon, ma Ieremio. Sa ai tu, un barbat singur, trei sute de neveste si sapte sute de tiitoare...— Alese tot pe spranceana...— Sa ma ierte Dumnezeu, dar eu cred ca cel putin noua sute saptezeci se uscau de dor de barbat...Hm! Ce-ai vrea tu. Ma Ieremio, sa fii Solomon fara nicio muiere, ori sa ai o mic de fuste si sa dai cu piciorul slavei si imparatiei?— Ce imparatie? Si ce o mie de femei? Zece si bune sa am, ca as da cu piciorul tuturor scaunelor im...

Prozatorul s-a nascut, pe numele de mirean Dumitru Stanoiu, la 3 aprilie 1893 in comuna Dobrotinet, judetul Olt si a murit in Bucuresti la 8 iulie 1956. Dupa multe peregrinari si ezitari (biografia lui avind multe puncte comune cu cea a scriitorilor Panait Istrati si Tudor Arghezi), Damian Stanoiu intra in minastire „nu pentru a cauta sfinti in viata sau impins de un surplus de credinta", ci pentru a pune capat saraciei care il macina de mai multi ani. Pentru scrierile sale anticlericale v...

O MOARTE CARE NU DOVEDESTE NIMIC - Roman de Anton Holban (1902-l937). Aparut in 1931, e primul dintr-o serie de romane (ce mai contine Ioana si Jocurile Daniei, cel din urma publicat postum) care impartasesc un personaj comun. Substanta cartii se regaseste si intr-o seric de nuvele si schite ale autorului (Icoane la mormantul Irinei, Marcel, Obsesia unei moarte, Conversatii cu o moarta, Colonelul larca), configurand un corpus textual unitar, fundamentat tehnic pe modalitatile epice ale introspec...

Prozatorul s-a nascut, pe numele de mirean Dumitru Stanoiu, la 3 aprilie 1893 in comuna Dobrotinet, judetul Olt si a murit in Bucuresti la 8 iulie 1956. Dupa multe peregrinari si ezitari (biografia lui avind multe puncte comune cu cea a scriitorilor Panait Istrati si Tudor Arghezi), Damian Stanoiu intra in minastire „nu pentru a cauta sfinti in viata sau impins de un surplus de credinta", ci pentru a pune capat saraciei care il macina de mai multi ani. Pentru scrierile sale anticlericale v...

— Se pot iubi doua femei deodata? — Exista oameni care pretind acest lucru. Eu nu cred ca e dragoste, ci sunt completari, iluzii… — Atunci? — Nimic, Lilo… Uite ce noapte minunata! As vrea sa fiu cu tine pe un transatlantic. Sa plecam departe amandoi. Noptile sunt minunate pe ocean. Vaporul e luminat feeric. Sus stelele lucesc. Tu ai cea mai frumoasa rochie din seara aceea. O rochie ca argintul. Ochii tai sunt blanzi si calzi, ca noaptea. Eu am un smoching...

Unei inspiratii muzicale, adica de stari sufletesti vagi, neorgani-zate, trebuia sa-i raspunda si anumite mijloace de expresie; forma muzicala, adica muzicalitatea exterioara, este unul din aceste mijloace esentiale in poezia lui I. Minulescu; versurile lui nu se insinueaza totusi discret, cum cerea arta poetica verlainiana. Muzica minulesciana e plina de fanfare, de sonoritati, de metale lovite; versul e declamator, larg si uneori gol; el procedeaza prin acumulare de imagini sau numai de cuvint...

Prin nu stiu ce stramba intelegere a cuvantului scris, Chira Chiralina a putut fi socotita de catre unii o poveste imorala, fiindca e vorba acolo de toate vitiile Orientului. Dar imoralitatea operei de arta - daca se mai poate deschide astazi o discutie invechita si epuizata - se masoara dupa atitudinea autorului fata de pacat. Exista o literature libidinoasa care se adreseaza sensibilitatii lectorului de la buric in jos. E chiar o industrie literara specializata in aceste virtuti afrodisiace. E...

Spre deosebire de Eminescu, Cosbuc are simtul sublimului cosmic surprins direct si netrecut prin filtrele meditatiei, ale „filosofarii”. Natura lui Cosbuc pare prezenta nu ca stare de suflet, ci ca fenomen frematand de viata, care te izbeste nemijlocit. […]De aceea si „optimismul” lui Cosbuc nu este altceva decat sanatatea si echilibrul sufletului lui de „clasic” (Cosbuc nu e un „monument al naturii” — cum spune Calinescu despre Creang...

Dragostea pentru libertate si dreptate sociala ii indemnase pe multi iobagi, inainte de a obtine unele drepturi, sa se refugieze in codri si, pe calea armelor, sa se izbaveasca de asuprirea nemiloasa a grofilor. Dainuie pina astazi in partea locului amintirea lui Pintea Viteazul si a altor haiduci. Astfel, satul in care a vazut lumina zilei autorul Firelor de tort facea parte dintr-o regiune cu vechi traditii de lupta impotriva asupririi, fapt care va gasi un puternic rasunet in opera de mai tir...