Carti in categoria Proza diversa

Ana Rubeli ne poarta intr%u2011o lume care nu a disparut cu totul, dar pe langa care, grabiti, alergati de treburile zilnice, trecem fara sa o mai vedem. Cartea ei are meritul de a ne opri in loc, de a ne face sa ne uitam in jur, descoperind in jurul nostru ziduri care spun povesti, case care ne aduc aminte de vremuri de altadata. Dupa ce vei inchide aceasta carte va fi greu sa privesti cu aceiasi ochi vechile strazi din Bucuresti. Mahalale de patrimoniu… se apleaca doar asupra unui colt...

Aducerile mele aminte pleaca totdeauna din Frunzei 25 si din Bariera Vergului. Strada nu are mai nimic deosebit si nici mahalaua Delea Veche, din care face parte. Este o strada nu prea lunga, pavata cu pietre de rau, cu trotuare asfaltate tarziu, la cativa ani dupa ultimul Mare Razboi; porneste din ?epes Voda si se ispraveste, dupa circa o suta de case si curti insirate cuminti pe o parte si alta, in Strada Orzarilor, care te scoate in Bariera Vergului, la largime. Chiar pe la jumatatea ei, Frun...

Tara branzei a fost publicata in 1999, dupa o perioada de gestatie de doi ani. Mi-a fost greu sa o scriu din cauza lucrurilor rele pe care le spuneam despre parintii mei, satul in care m-am nascut si, nu in ultimul rand, despre femei. O carte in care faceam sa rabufneasca toate frustrarile unei copilarii si adolescente petrecute in cele mai grele conditii. Viata la tara, comunismul, o adolescenta petrecuta in camine cu dormitoare in care ne ingramadeam 12 fete, apoi o viata de adult petrecuta in...

Aceasta carte a fost dedicata parintilor, Victor si Mariana, pentru meritul lor in a reusi sa ma aduca inaintea cuvintelor si celor patru prieteni morti intr-o conjunctura sensibil istorica. Intru cea mai sfinta prietenie de care am auzit vreodata, noi am fost cinci, doar eu mai sint sa aduc marturie. In timpii cind limita se arunca napraznic inspre umanitatea noastra, cu totii rideam sau plingeam. Acesti prieteni vor fi necunoscuti, ei nu vor mai putea da sfaturi despre trairea vietii in moment...

In 1980, fiicele lui Mircea Vulcanescu – Sandra de Hillerin si Mariuca Vulcanescu – l‑au rugat pe Stefan J. Faÿ sa puna pe hartie amintirile sale despre tatal lor. Cartea de fata porneste de la randurile asternute in acest sens, dezvaluind cititorului de azi, de la o pagina la alta, personalitatea celui care a murit cerand: „Sa nu ne razbunati!” „Iar eu va voi spune acum povestea asa cum o stiu. Uneori, randurile mele vi se vor parea exaltate. Nu‑mi pun fr...

Al patrulea volum de dialoguri intre Zoe Dumitrescu-Busulenga si Fabian Anton cuprinde detalii inedite despre familia acestei personalitati culturale, despre prigoana securista, cuprinde amintiri despre George Enescu si anii de Conservator, plus o discutie sincera despre compromisurile intelectualilor in perioada comunista.

Zoe Busulenga - un nume cu rezonanta in viata culturala a Romaniei. Fabian Anton a stat de vorba cu Zoe Busulenga, pe vremea cand aceasta era deja retrasa din lume, la Manastirea Varatec, sub numele de Maica Benedicta.Iar dialogurile sunt extrem de sugestive pentru cei dornici sa patrunda in universul literar romanesc - Maica Benedicta evoca fascinant figuri celebre ale literaturii romane in trecere pe la Manastirea Varatec:Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Gala Galaction, Steinhardt, No...

In ipostaza sa de prozator, Florin Stefanescu practica absurdul si umorul de situatie. Povestirile sale, inspirate din viata de fiecare zi, par insemnari din jurnalul unui extraterestru care viziteaza Pamantul. Lipsa de logica a existentei, situatiile surprinzatoare regizate de jocul intamplarii, dar si stereotipiile de gandire ale oamenilor de azi sunt inregistrate cu un amuzament secret. Ca si Buster Keaton, care isi pastra o expresie a fetei grava si indescifrabila in timp ce provoca rasul sp...

Cugetarea nu inseamna ezitare ci o premiza pentru o actiune benefica si sorti de izbanda. Pe copertile celor doua volume ale lucrarii Cugetari, Reflectii, Maxime am mentionat si intrebarea „Care-i calea...?” Desigur, calea cea mai demna de urmat in viata. Eu, unul, va marturisesc ca m-am oprit la diferite raspunsuri, dar niciunul nu m-a satisfacut pe deplin. Poate dumneavoastra... AUTORUL

De-a lungul anilor, Dan Bogdan s-a bucurat, pentru cele peste 20 de volume de proza literara, de istorie si de critica de arta, de nenumarate cronici semnate de nume prestigioase ca Dana Dimitriu, Alex Stefanescu, Ion Bogdan Lefter, Traian T. Cosovei, Domnica Filimon, Toma Roman, Dan Silviu Boerescu.

O pendulare ca un sport extrem intre realitati care se intersecteaza, se suprapun sau se resping / atrag – ca intr-o dragoste violenta, constant alimentata si in acelasi timp devorata de propriile cosmaruri, amintiri, frici, (atractii)iubiri, dependente. Lila Passima

In numele tatalui, titlul cartii de fata, trimite, dupa un prim impact vizual si auditiv, la filmul omonim din 1993, regizat de Jim Sheridan. Inspirata dintr-o intamplare reala, pelicula transpune, in mare, intr-o maniera artistica, ideea de nedreptate politica pe seama unor oameni condamnati pentru crima, terorizati sa o recunoasca, desi nu o comisesera. Am spune ca este o tema recurenta in istoria romaneasca a ultimelor cinci-sase decenii.

Volumul de fata cuprinde o selectie din opera scriitorului si fotografului Dan Er. Grigorescu Negropontes, prea putin cunoscut generatiilor actuale datorita unor cauze care tin nu de calitatea lucrarilor sale, ci de vitregia vremurilor.

Iluminat de sufletul lui Navalny si de juisarea produsa de nenumarate filme, melodii si carti, Traian Rotarescu produce o poezie a micii filosofii si a detaliilor cotidiene montate intr-o instalatie. El cauta unghiuri noi si interpretari sensibile. Tehnica impecabila sustine un senzualism dublat de un erotism usor naughty. „Juisarea de cvarte”, cum formuleaza poetul, asigura lejer micul trafic intre un progresism cultural atasant si un carusel de imagini derulate fluent pentru a o...

O sinucidere. O casa de golit. Un fiu ale carui sentimente pentru tatal sau sunt impartite intre dragoste si ura. Fiecare obiect din garajul unde l-a gasit spanzurat ii evoca o amintire, un capitol turbulent al vietii lor de familie, al relatiei cu un tata violent si absent, prada demonilor care i-au ruinat viata. Nimeni nu poate scapa insa de propriul trecut, de ceea ce i-a definit destinul. Retraind amintirile in sens invers, fiul descopera adevaruri neasteptate. Nu e de ajuns sa inchizi oc...

Stefan Manciulea a fost si a ramas in istoria Blajului si a tarii o personalitate caracterizata de un simt acut al datoriei, de o modestie aproape iesita din comun, de o incredere neclintita in vointa divina si de o dragoste pentru tara, neamul, credinta si familia sa, cum arareori se poate dovedi. In Povestea unei vieti, o carte dictata si transcrisa prin efortul fiicei sale, Stefania si al lui Ion Buzasi, sunt descrise marile momente din lunga sa existenta.

Poezia din volumul acesta ne convinge ca Marius Marian Solea se afla in posesia Adevarului, pe care ni-l impartaseste incifrat, supunandu-ne la efortul intelectual de a-i impartasi experientele revelatorii. Nu se poate sa nu ii citesti poezia fara a te intreba daca nu cumva esti stramb, sau daca femeia ideala a ramas in rai, sau daca nu cumva rarunchii lumii sufera un blocaj ce necesita interventia directa a poetului care, sigur pe el, cauterizeaza, indesand in locul bolnav revelatii.

Se poate spune ca Marius Marian Solea se desprinde mai mult decat Marin Sorescu din stransoarea coercitiva a idiolectului taranesc, reusind sa confere mai mare libertate expresiva subiectului poetic. De aici si provine toata vigoarea sa discursiva: din capacitatea artistica de a se afla concomitent inauntrul si in afara unei trairi semiotice permanente. Nu ma indoiesc ca aceasta poezie proaspata ne restituie un filon traditional, reactivat din perspectiva unei sensibilitati postmoderne....

I.L. Caragiale a trait in Bucuresti, cu mici intreruperi, aproape 35 de ani. Ne-am gandit sa privim mai cu luare-aminte locurile pe unde au trecut scriitorul si personajele sale, prin Capitala sfarsitului de veac XIX. Daca o Masina a Timpului ne-ar transporta in Bucurestii de la 1870?1890, chiar in plin centru, ne-am crede in alta lume. Majoritatea cladirilor de atunci nu mai sunt in picioare. Unele dintre strazile de azi nu erau inca deschise, iar altele, vechi, au fost rebotezate si chiar desf...

Reputata prozatoare Alexandra Tarziu revine in literatura romana cu acest volum de proze scurte (unele dintre ele foarte, foarte scurte) in linia celor care au consacrat-o cu multi ani in urma. Sunt texte scurte, „dubitative”, dar intense, apropiate de literatura absurdului, totusi, cu o pregnanta ancorare in realitate, care cu siguranta vor face senzatie si nu vor trece neobservate.