Carti in categoria Proza diversa

„Cu Dan Culicovschi o tii numai pe unda vesela. Greu ii este unui preot ca mine sa scrie asa ceva despre un om de cultura, pri­eten, numai ca zambetul este axiomatic in relatia dintre mine si Dan. Suradem, simt ca suntem spirite convergente. Iar, surasul patriarhilor, cum ar spune Teodor Baconschi, este o binecuvantare intre noi. La rigoare nu sunt nici Patriarh, nici un «zambaret de meserie», nici Dan nu este, numai ca umorul isi are locul sau bine calificat in registrele ...

„Am dus-o pe Ella in dormitor, i-am deschis televizorul – era emisiunea cu desene animate – si m-am retras in bucatarie unde, victima a celor mai deznadajduite ganduri, am inceput sa mananc din bunatatile ce se aflau pe masa fastuos pregatita, fara sa imi dau seama de ceea ce bagam in gura. Eram daramat. Tocmai imi inchipuiam cum apasam cu talpa pantofului ceafa lui Roca, facandu-l sa scuipe tarana, cand cainele, latrand, ma anunta ca cineva venise la poarta. Am iesit si, uimit...

„Tata este un om de o decenta pe care rar am intalnit-o la altii si de o bunatate nesfarsita. Nu am cunoscut un alt om care sa nu poata sa dea bani unui cersetor fara sa nu-l podideasca lacrimile. Tatal meu este mult mai fericit sa ofere si aproape ca nu stie cum sa primeasca. Il emotioneaza nespus dovezile de altruism si se minuneaza sincer in fata gesturilor de recunoastere venite din partea semenilor. Dupa o viata de munca, cu bune si cu rele, si publicarea a zeci de volume, zeci de pre...

„In graiul iubirii, nu al erotismului facil, al instinctului «primar», cum l-au definit unii filosofi, ci al fiintei inconfundabile, alcatuita din toate exemplarele unite prin limba si credinta, notiune redata in limba greaca, prin cuvantul ethnos, iar in limba romana prin stravechiul, neam, ne initiaza specialistul in medicina psihosomatica, Vasile Voiculescu. «Limba ca expresie a etnosului a hranit adevaratii poeti ai lumii, uniti in chip paradoxal prin ceea ce-i despar...

„ataraxia unde sa gasesc ataraxia sa indur ce am de indurat ca un caine ce indura frigul intr-o cusca faurita de om a nu admira nimic a nu te teme de nimic asa spuneau si constructorii marilor catedrale si piatra a ramas ecou in urma lor cum sa indiguiesc frica intr-un baraj mai tare decat panza de paianjen chiar daca este tarziu in noapte masini inca mai strabat strada si o fata isi viseaza viitorul in loc sa dorm eu scriu pe vechi per...

„Fortissimo O! Curbura pamantului pe care o simte doar somnul indoire catifelata a sireturilor sicomori fragezi ai visului. In timpul culesului ii vindecam gleznele. Cand palmele barbatilor erau ragusite de munca si palmele mele amanand intalnirea cu zorii. Oarbe buzele noastre acum. Limpede, cititorul?”

„Printre oamenii care au avut o inraurire asupra celorlalti, unii par anume veniti pe lume pentru aceasta. Se nasc in imprejurari prielnice, primesc o crestere potrivita pentru a cunoaste greul mestesug de a stapani pe altii si de a intoarce vremurile din calea lor; din toate partile ei intampina sprijin in cercarile lor de a face bine. In asemenea imprejurari, un suflet cu adevarat mare si o inima pe deplin buna pot sa-si reverse asupra tarii si neamului sau toate binefacerile. Din acesti...

„Va puteti imagina ce furtuna a dezlantuit in sufletul meu cartea doamnei Alina Bottez. Am citit-o insa nu numai prin prisma amintirilor, desi aceasta era de ajuns pentru a-i acorda o maxima atentie. Aceasta carte starneste un maxim interes chiar si filologului clasic, familiarizat poate, mai mult decat altii, cu miturile antice si reluarile lor moderne, prin multimea de date pe care o ofera si prin dubla perspectiva, literara si muzicala. (...) Inca de la parcurgerea cuprinsului, se contu...

„Seara de vara Glasul bufnitei litanie nesfarsita” „…Departe de a fi doar o incercare de a se exprima in romaneste ca un japonez, poemele lui Stefan Nicolae sunt precum niste picaturi de spatiu spiritual japonez si romanesc presarate pe albul filei, cu o pensula nevazuta. Prin Stefan Nicolae, spiritul japonez al haikuului si spiritualitatea romaneasca se intalnesc in cel mai elegant si delicat mod in acea zona inalta unde diferentele ajung sa se completeze ...

„Vecina mea natala, tata Aglaia (atunci si acolo apelativul nu avea sens peiorativ), avea un agud cu cele mai dulci fructe de pe Pamant. Asa au fost si asa vor ramane, ca asta cu primul fruct interzis, e ca aia cu primul sarut. Dar sa nu divagam... Ei, acest dud crestea ca Fat-Frumos langa gardul nostru de la gradina, unde avea Maturoaia, ca asa i se spunea, nu in fata, da in satul meu toti aveam o porecla, privata. ?i acest falnic si rodnic dud isi avea radacinile infipte adanc in locul c...

„Autorul, poet optzecist cunoscut mai cu seama datorita poemului ermetizant si straniu Zid si neutrino, este bibliotecar in Suceava si, cvasi-neverosimil, descalecator in pictura al expresionismului arhetipal. Dar si teoretician in limba engleza al postliteraturii, pe urmele lui Richard Millet, insa cu temei in opera lui Deleuze si Guattari. Recent, el s-a raliat miscarii A Treia Paradigma. Teoretizarile sale vin inaintea celor produse de cutare academician de la noi si oricum sunt mult ma...

„Cartea lui Florin Ardelean, Povestiri de duminica, cuprinde un inventar narativ al intamplarilor prime si uimirilor initiatice care fac din copilarie taramul revelatiei. Pus pentru prima oara in fata unei situatii sau atras, prins in ea, copilul trebuie sa raspunda la chemarea unui „strain”, sa se poarte ca un profet de nevoie in fata unei instante care i se adreseaza in chip obscur de undeva din ascuns. Prin aceste povestiri satul devine un loc mitic, un loc in care lumea o i...

„Cartea de fata a fost redactata precum o declaratie, fara sa recurg la imaginatie. Am apelat la memorie, la biblioteca amintirilor. Am preferat sa fiu captivul ei, decat stapanul unei realitati sumbre, avand in vedere ca am scris in pandemie. Cand asupra tuturor plana perspectiva bolii si a mortii, am scris aceasta lucrare ca pe un testament sub forma de memorii sau invers, o carte de memorii sub forma de testament. Am vrut sa las fiului meu o imagine a societatii in care a trait tatal sa...

Erau acolo! Toti trei! Poate ca nu veti intelege cum vine asta, dar eu pur si simplu aproape ca nu ii mai vedeam. Adica nu mai eram deloc atent la ei! ?i cand nu sunt atent la cineva, aproape ca nu-l vad! Totul devenise plictisitor! Practic parea ca nu se intampla nimic! Absolut nimic! Stateam doar si ma gandeam. Da, din start, asta ar putea fi considerata o afirmatie dubioasa. Cum adica sa stai sa te gandesti? N-am inteles! Ai smartphone, ai iphone, ai tableta, iPad, casti, tv, playstation etc....

„Romanul Pasind prin spinii trandafirilor, cea de-a patra carte a Manuelei Sanda Bacaoanu, este un roman al marturisirii, iar marturisirea vine de dincolo de interesul lumesc, adica din intelepciune. Sofia, eroina principala, putem fi oricare dintre noi si aici nu ma refer la intamplari si trairi, ci la concluzii, caci fiecare viata de om le are. Cu totii intelegem tarziu ca singurele greseli sunt de fapt cele pe care nu le-am facut, poate din lipsa de curaj, mai precis nu am fost personaj...

Scriu aceste randuri de pe o plaja din Grecia, unde, iata, am regasit si eu zeii mei dintotdeauna: nisipul, soarele si marea. Pentru moment chiar cred ca m-am vindecat sa tot privesc cerul. Sunt aici pe pamantul acesta atat de aproape, atat de cald si atat de sigur. Privesc „miscatoarele singuratati” eminesciene ale marii si brusc ma intreb ce s-ar intampla daca ar aparea Poseidon furios intrebandu-ma ce caut in apele sale. Atunci mi-am amintit de Ulise, caruia ura lui Poseidon ii sc...

„Mircea Pora (n. 1944) este un scriitor deja consacrat printr-un intreg ra­ de carti publicate. Povestiri fel de fel, in diverse registre stilistice, puse sub genericul Ce mai faceti, Maestre?. Maestrul face bine, traieste si simte, cu o privire mereu atenta, asculta ce si cum vorbeste lumea din jur. Povestirile ofera lungi si pline de reverii ocoluri prin timpul trecut, unde nostalgiile copilariei sunt marcate de amintirile anilor ’50. Amintirile de familie – Depozitul de ...

Candva, Targul Mosilor era o margine a Bucurestilor care vietuia cu restul orasului prin veselia unui iarmaroc de pomina, ca si prin arterele Oborului, populat de romani, evrei, armeni si greci, mahala urbanizata prin comert, dar rurala prin obiceiuri si mentalitate. Azi este o adunatura de blocuri, un tintirim cu multe cavouri de beton armat, diferentiate doar prin numarul fi ecarui ghetou. Poate doar briza amintirilor sa reanime imaginea acelei lumi ce se scufunda in uitare.