Lumea scrierilor lui Marian Drumur nu e nici buna, nici rea. Este derizorie. O lume perfect verosimila, dar inutila si inexplicabila. Am putea-o numi post-realitate, ori, mai exact, infra-realitate. Vital si, concomitent, agonic, impacat, pare-se, cu nevolnicia lui, acest univers schiteaza, timid, la rastimpuri, anume tentative de a se salva, de a-si redobandi existenta fi reasca, spiritualitatea uitata. Una dintre aceste tentative este de ordin structural (vizeaza re-organizarea); cealalta &nda...