“Dupa moartea femeii sale, Anghel continua timp de cativa ani sa lase in parasire o locuinta nestrajuita. Isi propusese sa-i redea stralucirea cuvenita, doar in ziua cand copiii vor fi in stare s-o stapaneasca. Ridicandu-i tot ce avea mai de pret si ingramadindu-l in jurul dughenei, el incepu sa duca o viata de pustnic, de un pustnic care lua obiceiul da-a gusta cam prea des din rachiul ce-l vindea musteriilor. Om voinic, inalt, bine facut, mers mandru, barba frumoasa, creata si carunta ca...
